Sub cruce în picioare

Sub cruce – în picioare

Sub crucea Domnului nostru Isus Hristos nu ne pierdem credința, ci o primim mai curată. Crucea nu este locul disperării, ci locul unde Dumnezeu și-a arătat dragostea până la capăt. Acolo unde lumea vede rușine, noi vedem puterea mântuirii. De aceea, chiar prigoniți, rămânem în picioare, sprijiniți de harul Lui.

Cei care suferă pentru numele lui Hristos nu sunt uitați. Domnul vede fiecare lacrimă, aude fiecare suspin și cunoaște fiecare rană ascunsă. El a spus: „Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor.” Prigoana nu este semn că Dumnezeu este departe, ci că suntem pe calea pe care a mers și Fiul Său.

Sub cruce învățăm să ne încredem nu în puterea noastră, ci în puterea lui Dumnezeu. Când slăbim, El ne întărește. Când nu mai avem cuvinte, El mijlocește pentru noi. Când suntem singuri, El este aproape. Credința încercată prin foc devine mai curată și mai tare, iar nădejdea noastră se leagă tot mai mult de cer.

Domnul Isus nu ne-a promis o cale ușoară, dar ne-a promis prezența Sa. „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele.” Această făgăduință ne ține în picioare când suntem respinși, batjocoriți sau amenințați. Nu ne apărăm cu ura, nu răspundem cu răul, ci rămânem tari în dragoste, urmând exemplul Lui.

Sub cruce se naște răbdarea, se adâncește rugăciunea și se întărește legătura cu Dumnezeu. Acolo învățăm să binecuvântăm pe cei ce ne prigonesc și să ne punem viața în mâinile Tatălui. Suferința nu este fără rost, iar durerea nu este veșnică. După cruce urmează învierea.

De aceea, rămânem sub cruce – în picioare. Nu pentru că suntem puternici, ci pentru că Hristos este biruitor. Și știm că, dacă suferim împreună cu El, vom fi împreună cu El. Credința noastră nu va fi rușinată, iar nădejdea noastră nu va pieri.
Amin