Știință vs. credință

„Eu sunt adevărata viță, și Tatăl Meu este vierul... Rămâneți în Mine, și Eu rămân în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa, nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine.” (Ioan 15:1-4)

Nicolae Paulescu, unul din cei mai mari oameni de știință pe care i-a avut România, descoperitorul insulinei, a spus: „Adepții materialismului au repetat de atâtea ori că știința modernă a izgonit definitiv din domeniul său ideea de Dumnezeu, au știut să manevreze atât de bine conștiințele, încât astăzi multora le este rușine să pronunțe public cuvântul Dumnezeu. Toate acestea s-au făcut în numele științei. Și totuși, marii savanți, creatorii și gloriile științei au admis toți și chiar au proclamat existența lui Dumnezeu.”
Charles Ives, unul din cei mai mari compozitori de muzică clasică din secolul douăzeci, a spus: „Cea mai mare parte din momentele în care progresăm în viață, în general (…) s-au datorat muncii unor oameni care, mai întâi de toate, au avut o mentalitate religioasă”.
Euclid, unul din cei mai mari savanți ai antichității spunea: „Legile naturii sunt doar gândurile matematice ale lui Dumnezeu”. // Dante Alighieri, cel mai mare scriitor al evului mediu, a scris: „Natura este arta lui Dumnezeu cel veșnic”. // Albert Einstein, probabil cel mai mare om de știință al secolului douăzeci, cu sclipirea de geniu care-l caracteriza, remarcă: „Coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”. // Victor Hugo, unul din cei mai mari scriitori ai lumii, spunea despre Dumnezeu: „El e dragoste și a venit în Cristos să ne dea viață din belșug”. // Sir Isaac Newton, cel care a pus bazele fizicii moderne, a spus: „cine cugetă corect, acela trebuie să creadă în Dumnezeu”. // Luis Pasteur unul din cei mai remarcabili biologi pe care i-a avut omenirea, spunea: „Cu cât studiez mai mult natura, cu atât mai mult sunt uimit de lucrarea Creatorului”. // Feodor Dostoievschi, considerat a fi cel mai mare scriitor rus, spune: „Nu piroanele l-au răstignit pe Hristos, ci iubirea!” // Blaise Pascal savant credincios, renumit pentru disputele cu cei necredincioși, spunea: „Pariați că Dumnezeu există. De câștigați, câștigați totul; de pierdeți, nu pierdeți nimic”.
Legat de compozițiile sale, Johannes Brahms afirmă: „Acum îți voi spune atât ție, cât și tânărului nostru prieten despre modul meu de a comunica cu Infinitul, deoarece toate ideile cu adevărat inspirate vin de la Dumnezeu. Beethoven, care este idealul meu, a fost foarte conștient de acest lucru… Când simt îndemnul, încep prin a apela direct la Făcătorul meu și prima dată îi adresez Lui cele mai importante întrebări legate de viața noastră pe acest pământ – de unde, din ce cauză, încotro? … De îndată, ideile încep să curgă prin mine, direct de la Dumnezeu, nu doar că văd teme distincte cu ochii minții mele, dar sunt și îmbrăcat în formele, armoniile și orchestrația potrivită… Vedeți, puterea din care toți marii compozitori precum Mozart, Schubert, Bach, Beethoven și-au luat inspirația, este aceeași putere prin care Hristos a săvârșit minunile Sale… Cunosc câțiva tineri compozitori care sunt atei. Le-am citit partiturile și, Joseph, te asigur: sunt condamnate să fie uitate curând, pentru că sunt complet lipsite de inspirație. Lucrările lor sunt pur cerebrale. Marele Nazarinean cunoștea și aceea lege pe care a și enunțat-o la Ioan 15, cu 4: „Mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță”. Niciodată un ateu nu va fi un compozitor remarcabil”. („Viața spirituală a marilor compozitori de muzică clasică”, de Patrick Kavanaugh)