Spălarea picioarelor - dragoste sau datorie?

Practica spălării picioarelor în comunitățile creștine a rămas un subiect controversat. Zone extinse din țara noastră (ex. Banatul) au o interpretare spirituală - slujire reciprocă. Alții interpretează strict literal.
Fără să intrăm în doctrină, întrucât tema de față nu este un studiu ci o cugetare, îmi exprim o nedumerire sub forma unei întrebări pentru cei ce practică literal:
Cum faceți spălarea picioarelor: din dragoste sau datorie?
Răspunsul nu este simplu. Dacă faci din dragoste înseamnă că ești mai presus decât ucenicii. Ei nu s-au grăbit să ia ștergarul întrucât tocmai se certase care din ei urmează să devină cel mai mare. Așa că - conform tradiției iudaice - Isus le-a spălat picioarele la toți, după care le-a spus: „... și voi sunteți datori să vi le spălați unii - altora.” De ce oare nu le-a cerut să o facă din dragoste? Datorie?
Da, prin faptul că El le-a spălat picioarele ucenicilor, i-a îndatorat să facă și ei. Nouă cine ni le-a spălat ca să fim datori?
Datoria achitată NU ARE nici o răsplată. N-am auzit ca cineva să fie recompensat pentru plata unei datorii.
Dimpotrivă poți fi penalizat dacă a depășit termenul scadent.
Așadar meditează, apoi răspunde cu privire la motivația spălării picioarelor: dragoste sau datorie? Nu răspunde pentru mine, ci pentru cugetul tău...

Fiți binecuvântați!