Sa nu il cautam pe Dumnezeu doar atunci cand nu mai avem pe nimeni si am pierdut totul....

Sa nu il cautam pe Dumnezeu doar atunci cand nu mai avem pe nimeni si am pierdut totul...

,,Doctorul Bonar mi-a povestit ca in regiunea muntoasa a Scotiei deseori se intampla ca oile sa se rataceasca pe stanci si sa ramana blocate intr-un loc. Iarba de pe munti este dulceaga si le place oilor, astfel ca sunt in stare sa se suie si trei, patru metri pentru a ajunge la un smoc de iarba. Dar apoi nu mai sunt in stare sa se coboare . Chiar daca oile ar putea rezista acolo si zile intregi totusi la un moment dat ele incep a behai panicate. Oierul, desi le aude strigatul asteapta pana mananca toata iarba ce o gasesc in acel loc pe stanci si cand sunt epuizate si nu se mai pot tine pe picioare, arunca o franghie in jurul lor si le trage incet incet jos.
-Dar cum se face ca nu le coboara de indata ce le aude strigatul si sunt speriate? am intrebat eu.
-Ah! veni raspunsul, oitele sunt asa de prostanace incat daca oierul s-ar duce imediat sa le salveze, ele s-ar arunca de pe stanci si ar muri ...”
La fel este si cu oamenii: nu se intorc la Dumnezeu decat atunci cand nu mai au pe nimeni , si au pierdut totul.
Daca esti un hoinar sunt aici sa iti spun ca Pastorul cel Bun, Isus Cristos, te poate salva doar in momentul in care renunti sa te mai salvezi pe tine insuti si esti duspus sa il lasi pe El sa te salveze, in modul Sau.
Nu alege pe Dumnezeu ca ultimă soluție...