text Cugetari crestine

Rugăciunea rostită, dintr-o inimă pierdută

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
 Autor: Diana14
Rugăciunea rostită, dintr-o inimă pierdută

Sunt multe rugăciuni rostite. Spuse tare, corect, frumos. Unele sunt lungi, altele bine învățate. Se aud bine. Impresionează. Par pline de credință. Dar nu toate ajung sus. Pentru că nu orice rugăciune rostită pleacă dintr-o inimă vie.

Există rugăciuni care pornesc dintr-o inimă pierdută. O inimă care s-a rătăcit, dar nu știe. Care vorbește cu Dumnezeu, dar nu mai stă înaintea Lui. Care cere, dar nu se mai pocăiește. Care folosește numele Lui, dar nu Îl mai lasă să atingă adevărul dinăuntru.

Fățărnicia nu începe cu minciuna spusă altora. Începe cu minciuna spusă sieși. Când omul ajunge să creadă că, dacă se roagă, este bine. Că, dacă spune cuvintele potrivite, Dumnezeu este mulțumit. Că, dacă apare ca om spiritual, inima lui nu mai contează.

Se roagă, dar nu se oprește din alergare. Se roagă, dar nu se cercetează. Se roagă, dar nu vrea să audă nimic care să-l doară. Rugăciunea devine un obicei, nu o întâlnire. Un discurs, nu o zdrobire.

Astfel de rugăciuni sunt pline de cereri, dar goale de adevăr. Mult „Doamne”, puțin „iartă-mă”. Mult „binecuvântează”, puțin „schimbă-mă”. Mult „arată-le lor”, aproape deloc „arată-mi mie”.

Inima pierdută se ascunde chiar și în rugăciune. Nu spune ce este cu adevărat. Nu recunoaște mândria, răutatea, lipsa de iubire. Spune lucruri corecte, dar evită lucrurile reale. Se roagă ca să se simtă bine, nu ca să fie curățită.

Fățărnicia se vede când omul vorbește frumos cu Dumnezeu, dar trăiește dur cu oamenii. Când se roagă pentru lumină, dar refuză să ierte. Când cere pace, dar seamănă conflict. Când cere adevăr, dar nu suportă mustrarea.

O astfel de rugăciune nu schimbă nimic. Nici pe om, nici lumea din jurul lui. Doar îi întreține iluzia că este aproape de Dumnezeu, când de fapt este departe.

Rugăciunea adevărată nu sună bine. Uneori este stângace. Alteori este doar un suspin. Uneori este tăcere cu lacrimi. Dar vine dintr-o inimă care nu se apără. Care nu se justifică. Care nu pozează.

Dumnezeu nu caută cuvinte frumoase. Caută adevăr, nu lungime, nu formă, nu voce ridicată, ci o inimă care nu mai are unde să se ascundă.

Rugăciunea rostită dintr-o inimă pierdută este zgomot. Rugăciunea rostită dintr-o inimă zdrobită este viață.
Și între cele două stă o alegere grea:
să continui să vorbești… sau să te lași.
Diana G. U.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Dincolo de despărțire
Dincolo de despărțire Moartea închide ochii pentru lumea aceasta, dar îi deschide pentru veșnicie. Pentru cel credincios, despărțirea este doar pentru o vreme, iar speranța rămâne vie în promisiunea... Citeste mai mult >>
Căsnicia
„Căsnicia nu este o floare gata înflorită; voi sunteți cei care o faceți să crească. Dacă pământul nu este udat, floarea se usucă. La fel și voi: dacă vreți să fiți o grădină frumoasă, lăsați Grădina... Citeste mai mult >>
Din lanțuri spre lumină
Sunt oameni care vor să se apropie de Dumnezeu, dar nu pot. Nu pentru că nu vor, ci pentru că sunt legați. Legați de frică, de păcat, de trecut, de vorbe grele, de oameni care i-au apăsat ani întregi... Citeste mai mult >>
Lumina din ruine
Lumina din Ruine Există oameni pe lângă care lumea trece fără să se oprească. Nu au aplauze, nu au nume mari, nu au putere, faimă sau locuri importante. Sunt oamenii pe care ceilalți îi uită repede.... Citeste mai mult >>
Duhul Sfânt
Am făcut pasul de-al urma pe Domnul, dar tot lumesc voi rămâne dacă nu voi cauta sa cer sa fiu botezat cu Duhul Lui cel Sfânt.
Invitație la munte
Imaginează-ți următoarea situație: Câțiva prieteni te invită la o zi de cățărări pe munte, o zi de traseu montan. Totul e perfect și rămâne să vă întâlniți a doua zi, când te vor lua de acasă cu mași... Citeste mai mult >>
Paie și oțet
Luca 2:7 „Și a născut pe Fiul ei cel întâi-născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” V-ați întrebat vreodată de ce Isus S-a născu... Citeste mai mult >>
O generație adormită
O generație adormită Trăim vremuri în care adunările sunt pline, dar cerul pare tot mai departe. Se cântă mult, se vorbește mult, se organizează mult, dar tot mai puțin se simte cercetarea Duhului Sf... Citeste mai mult >>
Tăcerea auzită
Tăcerea auzită Au fost momente în viața mea când n-am mai știut să mă rog. Nu pentru că nu L-am iubit pe Dumnezeu. Nu pentru că m-am depărtat de El, ci pentru că durerea ajunsese atât de adâncă, încâ... Citeste mai mult >>
Psalmul dorului fără hotar
Psalmul dorului fără hotar Doamne, Tu ești începutul care nu începe și sfârșitul care nu se sfârșește, adâncul în care cad fără teamă și înălțimea care mă cheamă fără glas. Înainte de cuvinte, Tu era... Citeste mai mult >>