Rugăciunea

„... dar eu alerg la rugăciune”. (Ps. 109:4)

Câte nu s-au spus în timp despre rugăciune; rugăciunea, respirația sufletului; rugăciunea, cea mai puternică armă spirituală; rugăciunea, mijlocul de a schimba lumea; ... Cea mai mare nevoie actuală o constituie, nu doctrinele, nu clădirile, nu banii, ci, oamenii care se roagă în duh și adevăr. Bunăoară, misionarii răspândiți pretutindeni au nevoie de rugăciune, sămânța Evangheliei are nevoie de rugăciune, mulțimea oamenilor care trăiesc în dezorientare au nevoie de rugăciune, tânăra generație asaltată de ispite și ateism are nevoie de rugăciune, ... Dumnezeu așteaptă credincioșii să devină statornici în viața lor în ce priviește rugăciunea, pentru ca prin rugăciunea lor să binecuvinteze lumea întreagă.

Una din cele mai importante vești este că Dumnezeu, Suveranul universului, ne dă voie să ne apropiem de El și este gata să ne asculte când îi vorbim. Mai mult, rugăciunea îți dă privilegiul de a colabora cu Dumnezeu. Atotputernicul a ales să-și realizeze multe din scopurile Sale cu ajutorul nostru. Cineva spunea: „Rugăciunea este modul suprem de a conlucra împreună cu Dumnezeu”. Rugăciunea este modalitatea cea mai eficientă de a ne împotrivi răului. Se spune adesea că, diavolul nu se teme de biserici mari, sau de predici desăvârșite, dar tremură când îl vede pe cel mai slab copil al lui Dumnezeu pe genunchi. Rugăciunea îi pune în mișcare pe îngeri. Îngerii sunt entități spirituale puse să-i slujească pe cei credincioși, pe care păcatul îi îndepărtează, dar rugăciunea îi apropie. Rugăciunea învinge greutățile, poate aduce răspusuri miraculoase, poate muta munții de probleme. Rugăciunea este un mod de a-L binecuvânta pe Dumnezeu și creația Sa. Prin rugăciunea tăcută putem duce binecuvântarea în cele mai îndepărtate locuri ale lumii.

Domnul din ceruri ne așteaptă la un parteneriat cu El, în lucrarea Sa, prin rugăciune. Poate, ca și credincios, ca și credincoiasă, nu ai un talent deosebit pentru slujire, dar dacă poți vorbi, te poți și ruga. Chiar și fără darul vorbirii, rugăciuea este posibilă, căci Domnul cunoaște și gândurile noastre. Dumnezeu se așteaptă ca tu și eu să fim disciplinați în ce privește timpul zilnic de rugăciune.

Sir Tomas Browne, medic englez, un om de mare valoare, care a trăit în anii 1600, este un exemplu de om al rugăciunii. El a spus: „Am hotărât să mă rog mai mult și să mă rog întotdeauna, în orice loc unde tăcerea mă îmbie să o fac: în casă, pe șosea sau pe stradă; și să știu că nu există vre-o stradă sau vreun drum cât de mic în acest oraș care să poată mărturisi că L-aș fi putut uita pe Dumnezeu... Îmi propun să profit de ocazia de a mă ruga la vederea oricărei biserici pe lângă care trec, ca acolo să I se aducă închinare lui Dumnezeu în duh și ca acolo să poată fi mântuite suflete; să mă rog zilnic pentru pacienții mei și pentru pacienții altor medici; să spun la intrarea mea în orice casă: „Fie ca pacea lui Dumnezeu să rămână aici”; îmi propun deasemenea, ca după ce aud o predică, să mă rog pentru binecuvântarea adevărului lui Dumnezeu și a mesagerului; ca la vederea unei persoane frumoase să-L binecuvintez pe Dumnezeu pentru ceeace a creat, să mă rog pentru frumusețea sufletului unei astfel de persoane; ca la vederea unei persoane diforme să mă rog lui Dumnezeu să-i dea frumusețea sufletească și, încetul cu încetul, să le dea tuturora frumusețea învierii”.

„Plâng și postesc, și ei mă ocărăsc. Ceice stau la poartă vorbesc de mine, și cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece. Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău!” (Psalmul 69:10-13)