text Cugetari crestine

Romania, tara calatoriilor sfinte

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Ciprian Muresan
Fac urari pentru tara mea, din pricina obarsiei, a fratilor, a surorilor, a parintilor, a neamurilor mele, si a tuturor care au in ei sange românesc. Suntem o tara speciala, chiar daca, suntem dezbinati si imprastiati in cele patru vanturi ale cerului. Daca Dumnezeu a ales ca sa ne risipeasca printre popoare, a ales ca sa o faca dupa stiinta Lui mai dinainte, si tot dupa stiinta Lui, Dumnezeu a mai lasat vremuri de indurare peste Romania.
Cred ca niciodata, nu am sa mai gasesc Romania copilariei mele acolo, desi, in mare parte, muntii tot acolo au ramas, dar goi, raurile tot acolo au ramas, dar goale si poluate, dealurile tot acolo au ramas, dar plesuve, campiile tot acolo au ramas dar nu mai sunt aurite, ci sunt arse. Dar, chiar daca, nu mai esti ce ai fost odata, sfanta Tara Româneasca, eu tot o sa te iubesc, chiar daca esti mai goala, mai trista, mai neputincioasa, eu tot nu o sa ma despart cu gandurile mele de tine. Fac urari pentru pacea ta, Românie draga. Fac urari pentru binele tau, Românie scumpa. Ii multumim Domnului ca si steagul romanesc este pus pe marea corabie a mantuirii, Biserica lui Isus Hristos.
România, Dumnezeu sa iti binecuvanteze ogoarele din nou, cu roua, cu ploaie, cu soare, cu bruma si zapada. România, Dumnezeu sa iti binecuvanteze riurile, lacurile, apele din adancuri, fluviul si marea. România, Dumnezeu sa iti binecuvanteze muntii, vaile si dealurile, campiile si cerul de deasupra ta. România, Dumnezeu sa iti binecuvanteze oameni tarii, de la cel mai batran om al tarii pana la cel mai mic copilas din fasa. România, Dumnezeu sa iti pazeasca si sa iti intareasca hotarele si sa ti le largeasca. România, noi, cei din diaspora, suntem ai tai, cu inima, cu gandul si cu trupul.
Dumnezeu sa binecuvanteze pentru totdeauna România.

Ciprian Muresan. Irlanda.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Munte!
De ce se urca Domnul Isus pe munte să se roage? Muntele este ceva înalt. Fiindcă cu cât se urca pe munte, era cât mai aproape de cer.
Adevărata odihnă pierdută de om
Satan a depus eforturi considerabile pentru a induce în eroare omenirea, promovând ideea că viața se rezumă doar la ceea ce poate fi realizat în această scurtă viață pe Pământ. Astfel, a reușit să dev... Citeste mai mult >>
Am un mesaj
Am un mesaj pentru voi, cei care spuneți că vă pasă. Ani de zile nu ați știut unde stau, cu ce probleme mă confrunt sau dacă mai pot păși. De multe ori, povara drumului nu este doar în cuvinte, ci î... Citeste mai mult >>
Izvorul!
Căderea începe începând de la izvorul din care te adapi... Iar dacă izvorul tău va rămâne Cuvântul Lui, vei putea rămâne în picioare și în vremurile de strâmtoare!
Armura blândeții în fața fiarelor
Armura blândeții în fața fiarelor Când auzim cuvântul armură, ne gândim imediat la fier, la scuturi grele și la război, adică la o protecție care lovește înapoi, pentru că lumea ne învață că dacă cin... Citeste mai mult >>
Fericirea adevărată și scopul creației
În viața noastră cotidiană, este ușor de observat prin urările des auzite că aspirația fundamentală a omului este să atingă fericirea. Mulți așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, cum ar fi Paștele și Cră... Citeste mai mult >>
Nevăzutul care devine evident
Nevăzutul care devine evident ​Paradoxul „Nevăzutului care devine evident” este ca o ghicitoare: cum poate ceva ce ochii nu pot zări să fie cel mai clar și mai sigur lucru din lume? În creștinism, a... Citeste mai mult >>
Lupta nevăzută
Lupta nevăzută Viața m-a trecut prin lupte grele, dar nu prin cele pe care le vede ochiul. Nu am purtat lanțuri de fier și nu am fost aruncată în închisori, așa cum au fost mulți credincioși de-a lun... Citeste mai mult >>
Oameni, nu Hristoși
Oameni, nu Hristoși În vremurile noastre se vorbește mult despre sfințenie, despre trăire curată și despre umblarea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt bune și plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu dorește... Citeste mai mult >>
Am scris acolo unde tăcerea vorbește..
Am scris acolo unde tăcerea vorbește. . Îmi amintesc prima dată când am înțeles că scrisul nu vine din mine, ci trece prin mine. Era o dimineață care nu se ivise încă, iar liniștea avea o greutate pe... Citeste mai mult >>