Puțină analiză matematică

Puțină analiză matematică

Ne învață înțelepții lumii acesteia că lumea cu tot ce are ea a apărut, așa cumva din nu prea se știe ce. Am citit undeva că la momentul t=0, ρ=densitatea ceva-ului (unii preferă nimic-ul, alții formule mai sofisticate care folosesc doar la derutarea cititorului) era infinit( ∞).

Acum definirea densității o putem face și accepta doar în baza noțiunilor observabile și disponibile așa cum este organizată lumea și cum o putem înțelege acum. Presupun că cei ce ne spun că la momentul zero(t=0), densitatea avea aceeași definiție ca acum și anume raportul dintre masă și volum, respectiv ρ=m/v.

Poate s-ar impune o precizare. În definirea multor funcții matematice (matematica arată legăturile dintre parametrii fizici prin intermediul ecuațiilor diverselor legi și fenomene) se evită folosirea în domeniul de definiție al funcției, a parametrului de valoare zero, valorile ce tind către zero fiind “rezolvate” prin aflarea limitelor. Totuși în cazul nostru se definește timpul zero, adică momentul când “a început totul”.

La momentul t=o, valoarea densității ar fi fost ρ=m/v=∞, densitatea este egal cu infinit și rămân la egal și nu la tinzând spre infinit, deoarece timpul nu curge invers pentru a tinde către zero, ci pornește de la zero.

Dacă valoarea densității, definită așa cum știm, este infinit ar fi două posibilități.

Prima posibilitate ar fi să avem masa m de valoare finită iar volumul de valoare zero. În matematică nu se poate defini împărțirea la zero, arătând indirect spre o operație care nu se poate face respectiv spre un fenomen imposibil sau care nu există. Iar dacă prin absurd am accepta valoarea zero pentru volum rămâne se acceptăm că suntem pe domeniul absurdului unde nu putem demonstra nimic. O valoare zero pentru volum are consecință inexistența spațiului deci a unui reper primordial pentru lumea de acum așa cum o știm, lăsând deschisă calea metafizică altfel spus spirituală a creației și Creatorului.

O altă posibilitate pentru a avea o densitate de valoare infinită, ρ=m/v=∞, ar fi să existe o anumită dimensiune pentru volum, indiferent cât, nu poate fi numită mică sau mare, cu existența unei mase de valoare infinită, m=∞. Pare acceptabil din punct de vedere al calculului matematic.
Acum, masa inițială, oul cosmic (poate ar fi mai potrivit găina cosmică) s-a plictisit de monotonie și s-a “gândit” să explodeze. (De atâta neliniște putea foarte bine să facă o implozie, căci oricât ar fi volumul, de mic sau mare – nefiind altceva nu poți face comparație, metrul încă nu exista-, micșorarea ordinului de mărime cu câteva unități poate semnala prezența unei implozii). În urma exploziei ceva-ului inițial, a crescut, și a tot crescut volumul și până azi tot crește dar tot valoare finită are, timpul nu a făcut “saltul” în infinit. Prin urmare dacă masa a fost infinit în urma exploziei nu putea să rămână decât tot infinit. Să presupunem că s-a convertit ceva masă în radiații, energii și altele asemenea, baza inițială fiind infinit, când din infinit scazi ceva îți rămâne tot infinit. Prin urmare masa este tot infinit deci densitatea din lumea de azi, de acum, ar avea valoarea infinit, ρ=m/v= ∞/finit =∞.

Dacă valoarea densității de azi rezultă că este infinit, avem o problemă. Ne uităm în jur și vedem densități foarte cuminți și liniștite cu valori finite, nici chiar renumitele găuri negre nu au valoarea de infinit a densității. Oricum s-ar fi derulat acel bang zonele de spațiu format ar avea densitatea infinit, iar dacă s-ar fi format zone fără masă oricum celelalte zone de spațiu ar “compensa” prin valori infinite. Dacă am putea calcula o integrală prin integrarea densității cu volumul, rezultatul ar fi masa m=∞. Camera în care stau ar fi de densitate infinită, orașul ar avea densitate infinită și tot așa, nu există motiv ca bang-ul să fi neuniformizat spațiul în așa mod încât densitățile punctelor observabile să fie finite și ascuns pe undeva să fie o zonă ce să compenseze prin infinitatea densității valoarea cumulată de infinit care trebuie să existe la acest moment.
Elementele observabile nu prea ne pot conduce la ideea unui timp=zero când densitatea să fi fost infinit.

Celelalte nedeterminări din calculele matematice nu ne ajută nicicum, fiind nedeterminări și vorbind despre un moment zero, dinainte de bang, posibil staționar, oricum dacă ar fi ceva procese ar scăpa de sub orice critică de orice fel ce am putea să o facem.

Sunt multe artificii, cuvinte și expresii pe care susținătorii universului etern le introduc pentru a explica ce ar dori ei, dar din punctal de vedere al definirii operațiilor din matematică nu pot fi susținute. După atâtea încercări omenești de a explica lucruri la care nu avem mărturie de nici un fel, rămân cuvintele Sfintelor Scripturi: La început Dumnezeu a făcut cerul și pământul.
Nu sunt și nu am cum să fiu la curent cu ce se întâmplă în fizică dar în matematică sunt suficiente lucruri stabile, apolitice și apartinice și care nu pot fi nici ocolite și nici deformate.

Când avem atâtea indicii că timpul (cu toate relativitatea lui) nu este infinit, fapt ce arată că universal nu este etern oare ce poate fi atât de greu de acceptat că Cel Veșnic, Etern este Dumnezeu și că din El și prin El sunt toate lucrurile și că o corectă și rezonabilă înțelegere a observațiilor se poate face pe temelia ideii de intervenție a Creatorului în plămădirea creației Sale.

Grigore Hurdubae