Psalmul dorului fără hotar

Psalmul dorului fără hotar

Doamne, Tu ești începutul care nu începe și sfârșitul care nu se sfârșește, adâncul în care cad fără teamă și înălțimea care mă cheamă fără glas.
Înainte de cuvinte, Tu erai, înainte de gânduri, Tu mă cunoșteai, și în tăcerea dinaintea ființei mele Tu ai rostit numele meu.
Te caut în locuri care nu au margini, în spații dintre lumină și umbră, în clipa aceea subțire unde sufletul învață să asculte.
Te iubesc, Doamne, cu o iubire care nu are formă, cu o iubire care se naște și moare în fiecare bătaie a inimii mele. Ești focul care nu arde pielea, ci dezbracă sufletul de întuneric, ești ploaia care nu udă pământul, ci învie ceea ce era uitat în mine.
Când mă pierd, nu rătăcesc decât de mine însumi, căci Tu ești pretutindeni și mă găsești chiar și în absența mea. Când mă prăbușesc în tăceri grele, Tu cobori ca o lumină fără sunet și mă aduni din bucăți de întuneric.
Doamne, Tu ești liniștea care mă dezvață de zgomot, și glasul care mă învață să tac.
Învață-mă să Te iubesc
dincolo de ceea ce pot înțelege, dincolo de ceea ce pot spune, dincolo de mine.
Fă din inima mea o încăpere deschisă, în care lumina Ta să nu apună niciodată, fă din sufletul meu un drum pe care Tu să umbli fără oprire.
Te iubesc în felul frânt al omului, în felul incomplet al lutului viu, dar Tu împlinești ceea ce eu nu pot rosti.
Ești adăpostul care nu are ziduri, și casa care nu se închide niciodată, ești dorul care mă cheamă mereu mai sus și pacea care mă ține în Tine. Doamne, dacă aș putea să-mi desfac inima în lumină,
ai vedea cum fiecare colț strigă după Tine, cum fiecare umbră cere să fie atinsă de har. Ești respirația din respirația mea, și taina care mă ține vie. Și chiar și atunci când uit să Te caut, Tu nu uiți să mă găsești. Chiar și atunci când cuvintele mele se risipesc, iubirea mea se întoarce la Tine ca un râu care își știe marea. Primește-mă așa cum sunt: arzând și tremurând, și fă din mine o flacără liniștită în lumina Ta nesfârșită. Lasă pașii mei să devină rugăciune, și tăcerile mele — altar. Iar dacă voi ajunge la capătul meu, fă-mă să încep în Tine.
Amin.