Prețul celor mici

Prețul celor „mici” în ochii lui Dumnezeu

Poate că te simți mic, poate că în biserică stai pe un loc din spate, poate că nu predici, nu conduci, nu ești în față, poate că nimeni nu îți rostește numele la microfon și nimeni nu îți mulțumește public. Dar înaintea lui Dumnezeu, lucrurile nu se văd ca înaintea oamenilor.

Dumnezeu nu măsoară ca lumea. Lumea măsoară prin faimă, putere, bani, poziție. Dumnezeu măsoară prin inimă.

În Biblie, El a ales adesea oameni care păreau mici. Un păstor tânăr precum David nu era luat în seamă nici măcar de familia lui, dar Dumnezeu i-a văzut inima. O fată simplă precum Maria a fost aleasă pentru un plan uriaș. Pescari obișnuiți, ca Petru, au fost chemați să ducă vestea mântuirii în lume. Ei nu erau „mari” în ochii societății, dar au fost mari în ochii lui Dumnezeu pentru că au avut credință și ascultare.

Domnul Isus Hristos a arătat clar ce preț au cei smeriți. El a văzut văduva care a pus doi bănuți și a spus că ea a dat mai mult decât toți. El a stat lângă cei respinși și a spus că cei din urmă vor fi cei dintâi. El nu a căutat aplauze, nu a umblat după laude, a trăit smerit.

A fi „mic” înaintea oamenilor nu este o pierdere. Uneori este o protecție. Pentru că există și un pericol în a fi văzut „mare”. Când un om este lăudat mult, există riscul să înceapă să creadă că totul i se datorează. Mândria poate intra încet în inimă. Și mândria este periculoasă. Ea îl face pe om să nu mai depindă de Dumnezeu. Îl face să caute aplauzele oamenilor mai mult decât aprobarea lui Dumnezeu.

Cei care sunt văzuți mari au o luptă grea: să rămână smeriți. Să nu uite că tot ce au este dar. Să nu se creadă deasupra altora. Să nu uite că și ei sunt doar slujitori.

În schimb, cei care slujesc în tăcere au o comoară ascunsă: curăția. Când nimeni nu te vede, dar tu tot faci binele, înseamnă că o faci pentru Dumnezeu. Când nimeni nu te laudă, dar tu rămâi credincios, inima ta se leagă mai mult de cer decât de pământ.

Dumnezeu vede lucrurile mici: – rugăciunea spusă în șoaptă, ajutorul dat fără să fie anunțat, iertarea oferită în tăcere, lupta dusă în ascuns pentru a rămâne curat.

Poate că oamenii nu văd. Dar Dumnezeu vede. Și ce vede El contează cel mai mult.

Să nu crezi că ești neînsemnat. Dacă ești copil al lui Dumnezeu, ai o valoare pe care nimeni nu o poate măsura. Ai fost creat cu grijă. Ești cunoscut pe nume, ești iubit.

Nu toți sunt chemați să fie în față. Dar toți sunt chemați să fie credincioși.

Și la sfârșit, nu va conta cât de mare ai părut înaintea oamenilor. Va conta dacă ai rămas credincios înaintea lui Dumnezeu.

Așa că nu te descuraja. Dacă ești mic în ochii lumii, dar sincer înaintea lui Dumnezeu, ești exact acolo unde trebuie. Și într-o zi, ceea ce a fost ascuns va fi arătat, iar credincioșia ta va avea răsplată veșnică.
Diana G. U.