text Cugetari crestine

Pacea războaielor

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Diana14
Pacea războaielor

Vor­besc ca o femeie care a fost trecută prin foc. Nu o dată, ci de multe ori. Dumnezeu a îngăduit luptă după luptă, nu pentru că nu m-a iubit, ci pentru că voia să mă învețe ceva ce nu se poate învăța în liniște. Am intrat în războaie obosită, rănită, cu frică, dar El a fost acolo de fiecare dată, chiar și când nu L-am simțit.

La început am luptat cu oamenii. Cu vorbele lor, cu nedreptatea lor, cu tăcerile lor. M-am apărat, m-am justificat, am strigat în mine. Dar fiecare luptă m-a golit puțin mai mult de mine și m-a forțat să mă apropii de Dumnezeu. Când nu am mai avut putere, am învățat să mă sprijin pe El.

Dumnezeu a îngăduit aceste războaie ca să-mi arate că adevărata luptă nu este în afară, ci în inimă. Acolo se dau cele mai grele bătălii: între frică și credință, între dorința de răzbunare și chemarea la iertare, între mândrie și smerenie. Nu a fost ușor. De multe ori am pierdut. Dar El nu m-a lăsat să pierd totul.

În mijlocul luptelor, am învățat să tac. Să nu mai răspund la provocări. Să nu mai lovesc ca să mă apăr. Am învățat că uneori victoria este să rămâi curat la inimă. Dumnezeu m-a învățat că pacea nu înseamnă absența războiului, ci prezența Lui în mijlocul lui.

Au fost nopți în care m-am rugat fără cuvinte. Doar cu lacrimi. Și Dumnezeu m-a auzit. Nu întotdeauna a oprit războiul, dar de fiecare dată mi-a dat puterea să merg mai departe. Am înțeles că El nu promite drumuri ușoare, ci promite că nu merg singură.

Războaiele m-au schimbat. M-au dezbrăcat de așteptări, de control, de dorința de a fi înțeleasă de toți. M-au învățat să caut aprobarea Lui, nu a oamenilor. Și încet, încet, în mijlocul haosului, s-a născut pacea.

Astăzi pot spune fără teamă: Dumnezeu a îngăduit luptă după luptă până am învățat pacea războaielor. O pace care nu se clatină când vine furtuna. O pace care stă în picioare chiar și când inima este rănită. Pacea care vine din încrederea că Dumnezeu lucrează, chiar și atunci când nu înțeleg.

Nu sunt fără cicatrici. Dar cicatricile mele vorbesc despre credincioșia Lui. Ele nu mai dor, ci mărturisesc că Dumnezeu a fost acolo. Și dacă mai vin lupte, știu un lucru: nu mai lupt singură. Domnul este pacea mea. Amin.
Pacea cu tine. Diana G. U.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Munte!
De ce se urca Domnul Isus pe munte să se roage? Muntele este ceva înalt. Fiindcă cu cât se urca pe munte, era cât mai aproape de cer.
Adevărata odihnă pierdută de om
Satan a depus eforturi considerabile pentru a induce în eroare omenirea, promovând ideea că viața se rezumă doar la ceea ce poate fi realizat în această scurtă viață pe Pământ. Astfel, a reușit să dev... Citeste mai mult >>
Am un mesaj
Am un mesaj pentru voi, cei care spuneți că vă pasă. Ani de zile nu ați știut unde stau, cu ce probleme mă confrunt sau dacă mai pot păși. De multe ori, povara drumului nu este doar în cuvinte, ci î... Citeste mai mult >>
Izvorul!
Căderea începe începând de la izvorul din care te adapi... Iar dacă izvorul tău va rămâne Cuvântul Lui, vei putea rămâne în picioare și în vremurile de strâmtoare!
Armura blândeții în fața fiarelor
Armura blândeții în fața fiarelor Când auzim cuvântul armură, ne gândim imediat la fier, la scuturi grele și la război, adică la o protecție care lovește înapoi, pentru că lumea ne învață că dacă cin... Citeste mai mult >>
Fericirea adevărată și scopul creației
În viața noastră cotidiană, este ușor de observat prin urările des auzite că aspirația fundamentală a omului este să atingă fericirea. Mulți așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, cum ar fi Paștele și Cră... Citeste mai mult >>
Nevăzutul care devine evident
Nevăzutul care devine evident ​Paradoxul „Nevăzutului care devine evident” este ca o ghicitoare: cum poate ceva ce ochii nu pot zări să fie cel mai clar și mai sigur lucru din lume? În creștinism, a... Citeste mai mult >>
Lupta nevăzută
Lupta nevăzută Viața m-a trecut prin lupte grele, dar nu prin cele pe care le vede ochiul. Nu am purtat lanțuri de fier și nu am fost aruncată în închisori, așa cum au fost mulți credincioși de-a lun... Citeste mai mult >>
Oameni, nu Hristoși
Oameni, nu Hristoși În vremurile noastre se vorbește mult despre sfințenie, despre trăire curată și despre umblarea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt bune și plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu dorește... Citeste mai mult >>
Am scris acolo unde tăcerea vorbește..
Am scris acolo unde tăcerea vorbește. . Îmi amintesc prima dată când am înțeles că scrisul nu vine din mine, ci trece prin mine. Era o dimineață care nu se ivise încă, iar liniștea avea o greutate pe... Citeste mai mult >>