text Cugetari crestine

Mântuirea sufletului

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Ștefan Zambo
„Domnul este tăria mea și pricina laudelor mele; El m-a mântuit... Te laud, pentru că m-ai asculta, pentru că m-ai mântuit.” (Psalmul 118:14,21)
Având în vedere natura păcătoasă și în același timp eternă a sufletului, având în vedere caracterul sfânt a lui Dumnezeu și inevitabila judecată, nimic nu este mai urgent și necesar ca și mântuirea, asigurarea salvării sufletului prin credința în Domnul Isus și pocăința față de Dumnezeu.
Petru Popovici în cartea de ilustrații „Mai multă lumină”, povestește: „Familia Iosif Mărăcine, din biserica noastră, avea vreo zece copii. Trei dinte cei mai mari, de 10-14 ani, s-au predat Domnului. Fratele cu toată familia lui erau nelipsiți de la Casa Domnului. Într-o duminică dimineața, în cele câteva minute acordate celor ce au de împărtășit ceva bisericii, fratele Mărăcine s-a ridicat și a istorisit bisericii cum într-o seară din săptămâna aceea, înainte de a merge la culcare, a trecut prin dormitorul copiilor să vadă dacă nu cumva s-au dezvelit. Când a ajuns la patul lui Sorin, un băiat de 8-9 ani, a văzut că el nu doarme și l-a întrebat încet: „Tu de ce nu dormi?” - „Nu pot!” - „Dar de ce nu poți, te doare ceva?” - „Nu, dar nu pot dormi!” - „Bine, spune-mi de ce nu poți dormi?” - „Tată, nu pot dormi fiincă eu știu că nu sunt mântuit, și dacă s-ar întâmpla să mor în noaptea aceasta, eu merg în iad. Tată, nu pot să dorm!” - „Ascultă, Sorine, vrei să fi mântuit?” - „Da, vreau!” - „Atunci coboară din pătuțul tău și hai să îngenunchem aici, să-i cerem Domnului iertare pentru păcatele tale și să te predai Lui.” Copilul a coborât imediat și a îngenuncheat. Lângă el în pat era Iosif, cu un an mai mic, care părea că doarme, dar când tata și Sorin au îngenuncheat, a coborât și el, spunând că și el vrea să se predea Domnului. Cu lacrimi de bucurie fratele Mărăcine a împărtășit aceasta bisericii.
Sorin era băiat, dar nu putea dormi, căci se știa nemântuit. Tu poți dormi? Nu uita, mântuirea este cea mai urgentă problemă, căci de ea atârnă viața de pe pământ și eternitatea.”

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Munte!
De ce se urca Domnul Isus pe munte să se roage? Muntele este ceva înalt. Fiindcă cu cât se urca pe munte, era cât mai aproape de cer.
Adevărata odihnă pierdută de om
Satan a depus eforturi considerabile pentru a induce în eroare omenirea, promovând ideea că viața se rezumă doar la ceea ce poate fi realizat în această scurtă viață pe Pământ. Astfel, a reușit să dev... Citeste mai mult >>
Am un mesaj
Am un mesaj pentru voi, cei care spuneți că vă pasă. Ani de zile nu ați știut unde stau, cu ce probleme mă confrunt sau dacă mai pot păși. De multe ori, povara drumului nu este doar în cuvinte, ci î... Citeste mai mult >>
Izvorul!
Căderea începe începând de la izvorul din care te adapi... Iar dacă izvorul tău va rămâne Cuvântul Lui, vei putea rămâne în picioare și în vremurile de strâmtoare!
Armura blândeții în fața fiarelor
Armura blândeții în fața fiarelor Când auzim cuvântul armură, ne gândim imediat la fier, la scuturi grele și la război, adică la o protecție care lovește înapoi, pentru că lumea ne învață că dacă cin... Citeste mai mult >>
Fericirea adevărată și scopul creației
În viața noastră cotidiană, este ușor de observat prin urările des auzite că aspirația fundamentală a omului este să atingă fericirea. Mulți așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, cum ar fi Paștele și Cră... Citeste mai mult >>
Nevăzutul care devine evident
Nevăzutul care devine evident ​Paradoxul „Nevăzutului care devine evident” este ca o ghicitoare: cum poate ceva ce ochii nu pot zări să fie cel mai clar și mai sigur lucru din lume? În creștinism, a... Citeste mai mult >>
Lupta nevăzută
Lupta nevăzută Viața m-a trecut prin lupte grele, dar nu prin cele pe care le vede ochiul. Nu am purtat lanțuri de fier și nu am fost aruncată în închisori, așa cum au fost mulți credincioși de-a lun... Citeste mai mult >>
Oameni, nu Hristoși
Oameni, nu Hristoși În vremurile noastre se vorbește mult despre sfințenie, despre trăire curată și despre umblarea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt bune și plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu dorește... Citeste mai mult >>
Am scris acolo unde tăcerea vorbește..
Am scris acolo unde tăcerea vorbește. . Îmi amintesc prima dată când am înțeles că scrisul nu vine din mine, ci trece prin mine. Era o dimineață care nu se ivise încă, iar liniștea avea o greutate pe... Citeste mai mult >>