text Cugetari crestine

Lumina ascunsă în întuneric

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Diana14
Lumina ascunsă în întuneric

Există perioade în viața duhovnicească în care totul pare să se închidă. Rugăciunea nu-ți mai spune nimic, gândurile se risipesc, iar sufletul pare neputincios. Este o stare neplăcută, dar nu e un semn că ai pierdut legătura cu Dumnezeu. Mulți oameni trec prin astfel de momente, iar sensul lor nu este pedepsirea, ci întărirea.

În întuneric înveți ceva ce nu poți învăța atunci când totul merge bine: că apropierea de Dumnezeu nu se măsoară prin ce simți. Simțirile vin și pleacă, dar credința adevărată stă în hotărârea de a rămâne lângă Dumnezeu chiar atunci când nu simți nimic. E o lecție simplă, dar foarte importantă.

Când te afli într-o astfel de perioadă, nu încerca să forțezi lucrurile. Nu te aștepta la inspirație sau la stări speciale. Ține-te de lucrurile mici, dar constant: o rugăciune scurtă, spusă fără grabă; câteva versete citite zilnic; un moment în care să-I spui lui Dumnezeu pe scurt ce ai pe suflet, chiar dacă nu simți vreo schimbare. Aparent pare puțin, dar tocmai în această rânduială simplă sufletul începe să se liniștească.

Întunericul are și un rost practic: te smerește. Îți amintește că nu tu conduci lucrarea lăuntrică. Când lucrurile merg ușor, avem impresia că suntem puternici. Când vine uscăciunea, ne dăm seama că ne sprijinim pe Dumnezeu, nu pe noi. Această smerenie deschide ușa către o credință mai matură și mai stabilă.

Nu te teme dacă nu vezi rezultate. Lucrurile lăuntrice cresc încet. De multe ori nu simți nimic zile, poate săptămâni, și totuși, la un moment dat, observi că înăuntrul tău e ceva mai multă pace sau mai puțină încordare. Asta e lumina lui Dumnezeu. Nu a venit brusc, nu a strălucit, dar a lucrat tot timpul, chiar când nu băgai de seamă.

De aceea, când treci prin întuneric, nu te grăbi să tragi concluzii. Nu te condamna și nu te compara cu alții. Stai aproape de Dumnezeu cu pași mici și constanți. El vede efortul tău, oricât de nesemnificativ ți-ar părea. Iar lumina, chiar dacă e ascunsă, rămâne prezentă. La vremea potrivită, o vei simți din nou — nu ca o emoție trecătoare, ci ca o liniște mai adâncă decât înainte.
Diana G. U.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Munte!
De ce se urca Domnul Isus pe munte să se roage? Muntele este ceva înalt. Fiindcă cu cât se urca pe munte, era cât mai aproape de cer.
Adevărata odihnă pierdută de om
Satan a depus eforturi considerabile pentru a induce în eroare omenirea, promovând ideea că viața se rezumă doar la ceea ce poate fi realizat în această scurtă viață pe Pământ. Astfel, a reușit să dev... Citeste mai mult >>
Am un mesaj
Am un mesaj pentru voi, cei care spuneți că vă pasă. Ani de zile nu ați știut unde stau, cu ce probleme mă confrunt sau dacă mai pot păși. De multe ori, povara drumului nu este doar în cuvinte, ci î... Citeste mai mult >>
Izvorul!
Căderea începe începând de la izvorul din care te adapi... Iar dacă izvorul tău va rămâne Cuvântul Lui, vei putea rămâne în picioare și în vremurile de strâmtoare!
Armura blândeții în fața fiarelor
Armura blândeții în fața fiarelor Când auzim cuvântul armură, ne gândim imediat la fier, la scuturi grele și la război, adică la o protecție care lovește înapoi, pentru că lumea ne învață că dacă cin... Citeste mai mult >>
Fericirea adevărată și scopul creației
În viața noastră cotidiană, este ușor de observat prin urările des auzite că aspirația fundamentală a omului este să atingă fericirea. Mulți așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, cum ar fi Paștele și Cră... Citeste mai mult >>
Nevăzutul care devine evident
Nevăzutul care devine evident ​Paradoxul „Nevăzutului care devine evident” este ca o ghicitoare: cum poate ceva ce ochii nu pot zări să fie cel mai clar și mai sigur lucru din lume? În creștinism, a... Citeste mai mult >>
Lupta nevăzută
Lupta nevăzută Viața m-a trecut prin lupte grele, dar nu prin cele pe care le vede ochiul. Nu am purtat lanțuri de fier și nu am fost aruncată în închisori, așa cum au fost mulți credincioși de-a lun... Citeste mai mult >>
Oameni, nu Hristoși
Oameni, nu Hristoși În vremurile noastre se vorbește mult despre sfințenie, despre trăire curată și despre umblarea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt bune și plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu dorește... Citeste mai mult >>
Am scris acolo unde tăcerea vorbește..
Am scris acolo unde tăcerea vorbește. . Îmi amintesc prima dată când am înțeles că scrisul nu vine din mine, ci trece prin mine. Era o dimineață care nu se ivise încă, iar liniștea avea o greutate pe... Citeste mai mult >>