Iubirea care nu se lasă înlănțuită

Iubirea care nu se lasă înlățuită

Pe calea aceasta a credinței, pornim adesea cu dorința de a fi lumină, dar uităm că și lumânarea care arde are nevoie de un suport și că, uneori, fitilul ei mai scoate și fum. Este tare important să înțelegem, cu toată blândețea, că și oamenii lui Dumnezeu sunt făcuți din același pământ ca noi toți, purtând în sufletele lor poveri, întrebări și slăbiciuni pe care poate nu le vedem la prima vedere. Când vedem un frate sau o soră că se luptă, că obosește sau că face un pas greșit, prima noastră reacție n-ar trebui să fie niciodată aplecarea după piatră, ci plecarea genunchilor la rugăciune. Dumnezeu nu ne-a chemat să fim niște jandarmi ai moralității altora, ci ne-a chemat să fim frați care se ajută la greu, fiindcă niciunul dintre noi nu stă în picioare prin propria putere, ci doar prin harul Lui care ne ține pe toți. Există însă o neînțelegere care pe mulți îi face să sufere pe nedrept: ideea că dacă ești creștin și iubești, trebuie să fii un fel de preș pe care oricine poate să se șteargă de noroi. Dar Iisus nu ne-a învățat asta. El ne-a învățat să fim blânzi ca porumbeii, dar și înțelepți ca șerpii. A iubi pe toată lumea este o poruncă sfântă, dar a deveni sluga poftelor și a răutăților omenești este o greșeală care ne poate fura pacea. Poți să ierți din tot sufletul un om care te-a rănit, dar asta nu înseamnă că trebuie să îi mai dai voie să o facă din nou. Poți să întinzi o mână de ajutor oricui, fără ca prin asta să devii sclavul capriciilor cuiva. Smerenia adevărată nu înseamnă să mergi cu capul plecat în fața nedreptății oamenilor, ci să stai drept în fața lumii pentru că știi că ești prețuit de Dumnezeu. Dacă ești lovit pe calea mântuirii, nu te lăsa dărâmat și nu lăsa amărăciunea să îți otrăvească dragostea, dar adu-ți aminte că ești un copil de Împărat. Un copil de Împărat servește pe ceilalți din iubire, nu din frică sau din obligație. Mergi înainte cu demnitate, iubește fără margini și fii prieten cu toți cei care vor pacea, dar păstrează-ți libertatea pe care Hristos ți-a dat-o. Nu te lăsa încătușat de părerile lumii și nici de dorința de a mulțumi pe toată lumea cu prețul liniștii tale, căci singurul Stăpân în fața căruia dăm socoteală este Tatăl Ceresc, care ne iubește așa cum suntem, dar ne vrea liberi și plini de viață, nu frânți de poveri pe care El nu ni le-a pus niciodată pe umeri.
Diana G. U.