Între persecuție și credință

Între persecuție și credință

Nu orice lucru făcut „în numele lui Dumnezeu” este și după voia lui Dumnezeu. Există o lucrare curată, care aduce pace, lumină și apropiere între oameni, dar există și o lucrare îndoielnică – una care pare bună la suprafață, dar în adânc lasă neliniște, dezbinare și mândrie.

Lucrarea îndoielnică începe atunci când omul Îl folosește pe Dumnezeu pentru interes. ul său. Când cineva vorbește mult despre credință, dar în inimă caută poziție, apreciere sau putere. Când slujirea nu mai este pentru zidirea altora, ci pentru a fi văzut. Domnul Iisus Hristos ne-a arătat că adevărata lucrare se face în smerenie, nu în dorința de a impresiona.

Există și oameni care folosesc des cuvântul „Dumnezeu”, care citesc versete, care rostesc pasaje din Scriptură, dar în spatele cuvintelor lor se ascunde intenția de a răni. Spun adevărul, dar îl spun fără dragoste. Corectează, dar o fac ca să umilească. Folosesc cuvântul „dar” cu două înțelesuri: în față pare sfat, în spate este judecată. Vorbesc frumos, dar strecoară în vorbire înțepături. Și cred despre ei că sunt înțelepți.

Adevărata înțelepciune nu rănește ca să-și arate puterea, ea ridică. Nu caută să dovedească superioritate, ci să aducă lumină. Când cineva folosește Biblia ca armă împotriva altora, deja s-a îndepărtat de duhul lui Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu este pentru vindecare, nu pentru lovire.

O lucrare devine îndoielnică atunci când aduce frică în loc de nădejde. Când oamenii sunt apăsați prin cuvinte „duhovnicești”, dar rămân mai triști și mai descurajați decât înainte. Când în urma discuțiilor rămâne confuzie și răni. Dumnezeu nu lucrează prin umilire ascunsă.

Se poate vorbi corect din punct de vedere biblic și totuși greșit din punct de vedere al inimii. Dumnezeu nu se uită doar la ce spunem, ci și la cum și de ce spunem. Intenția cântărește mult. Dacă în spatele cuvintelor stă mândria sau dorința de a controla, atunci lucrarea nu este curată.

Adevărata lucrare a lui Dumnezeu este simplă și curată. Ea aduce pocăință sinceră, pace și dorință de îndreptare. Nu caută să pună pe cineva jos ca altul să pară sus. Nu joacă cuvintele în două sensuri și nu ascunde săgeți în spatele versetelor.

De aceea, este bine să fim atenți nu doar la ce auzim, ci și la roade. Unde este smerenie, este și har. Unde este mândrie ascunsă sub vorbe religioase, acolo trebuie multă rugăciune. Dumnezeu vede adevărul din inimă și, la vremea potrivită, El descoperă ce este lucrare curată și ce este doar aparență.
Diana G. U.