Gândirea pozitivă care ne lipseşte

Gândirea pozitivă trebuie să ne însoţească zilnic. Satan ne face să cărtim ,ca să ne fie împiedicate rugăciunile.
Iată cum trebuie să privim lucrurile. Să zicem:

Sunt recunoscător / recunoscătoare :

Soţiei / soţului care sforăie toată noaptea, pentru că doarme acasă cu mine şi nu cu altcineva.

Fiicei mele adolescente care se plânge că trebuie să spele vasele,pentru că înseamnă că este acasă şi nu pe străzi.

Impozitelor pe care le plătesc, pentru că înseamnă că sunt angajat.

Murdăriei de curăţat după o petrecere, pentru că înseamnă că am fost înconjurat de prieteni.

Hainelor care sunt puţin cam strâmte, pentru că înseamnă că am destul de mâncare.

Umbrei mele care mă însoţeşte la muncă, pentru că înseamnă că sunt afară la lumina soarelui.

Podelei care trebuie ştearsă şi ferestrelor care trebuiesc spălate, pentru că înseamnă ca am o locuinţă.

Tuturor nemulţumirilor la adresa guvernului pe care le aud, pentru că înseamnă că avem libertatea cuvântului.

Locului de parcare pe care îl găsesc tocmai la capătul parcării, pentru că înseamnă că pot să merg şi că am fost binecuvântat cu un mijloc de transport.

Zgomotului pe care trebuie să-l suport de la vecini, pentru că înseamnă că pot auzi.

Grămezii de rufe de spălat şi călcat, pentru că înseamnă că am haine de îmbrăcat.

Oboselii şi durerilor musculare la sfârşitul unei zile, pentru că înseamnă că am fost capabil să muncesc din greu.

Soneriei care mă trezeşte în zorii zilei, pentru că înseamnă că sunt viu.

Doar avem atâtea daruri… pe care le uităm, din păcate !