Floarea dintre spini

Floarea dintre spini

Nu este greu să înflorești atunci când totul merge bine. Adevărata frumusețe se vede atunci când în jurul tău sunt numai spini.

Floarea nu a ales locul în care a răsărit. Nu s-a plâns că pământul este uscat și nici că spinii îi ating mereu petalele. A continuat să înflorească. Și tocmai de aceea este atât de frumoasă.

Așa sunt și unii copii ai lui Dumnezeu. Trăiesc printre vorbe care dor, printre judecăți, printre oameni care văd mai repede greșeala decât lupta. Sunt răniți, dar nu rănesc. Sunt vorbiți de rău, dar nu răspund cu aceeași monedă. Sunt uitați, dar nu încetează să iubească.

Nu spinii sunt dovada că Dumnezeu te-a părăsit. Uneori, tocmai printre spini Dumnezeu își crește cele mai frumoase flori.

Sunt oameni care au plâns în tăcere ani întregi. Au fost înțeleși greșit, acuzați pe nedrept și judecați fără să fie ascultați. Nimeni nu le-a văzut nopțile de rugăciune. Nimeni nu le-a văzut lacrimile. Dar Dumnezeu le-a văzut pe toate.

Spinii nu rănesc doar din afară. Uneori dor mai tare cei care vin din partea oamenilor în care ai avut încredere. Când ești lovit de cei pe care îi numeai frați, rana este mai adâncă. Când ești ocolit tocmai în locul unde ai venit să găsești dragoste, durerea este greu de descris.

Și totuși, Dumnezeu nu te cheamă să devii un spin. Te cheamă să rămâi o floare.

Este ușor să te umpli de amărăciune. Este ușor să răspunzi cu aceeași asprime cu care ai fost tratat. Dar Hristos nu a făcut așa. A fost batjocorit și a binecuvântat. A fost respins și a continuat să iubească. A fost rănit și a ales să ierte.

O floare nu împrumută firea spinilor. Ea își păstrează parfumul chiar și atunci când este înconjurată de ei.

Poate că oamenii nu îți vor vedea niciodată lupta. Poate nu îți vor spune niciodată un cuvânt de încurajare. Poate nu vor veni când ești bolnav și nici nu te vor căuta când ești apăsat. Dar Dumnezeu nu uită nici-un suspin și nici-o lacrimă.

Să nu lași spinii să-ți schimbe inima. Ei pot zgâria petalele, dar nu trebuie să-ți fure mireasma. Cea mai mare biruință nu este să-i învingi pe cei care te rănesc, ci să nu ajungi asemenea lor.

În fiecare grădină sunt mulți spini. Dar privirea se oprește întotdeauna asupra florii. Nu pentru că este mai puternică, ci pentru că poartă frumusețe acolo unde alții aduc durere.

Fii acea floare. Nu pentru slava oamenilor, ci pentru slava lui Dumnezeu. Pentru că, atunci când harul Lui locuiește într-o inimă, nici cei mai aspri spini nu o pot opri să înflorească.
Diana G. U.