EXISTĂ SPERANȚĂ ÎNTR-O SITUAȚIE DISPERATĂ?

‘Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii. Tu mi-ai auzit glasul... În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi ai zis: „Nu te teme!”’ (Plângerile Lui Ieremia 3:55-57)

Prorocul din fundul gropii, aflându-se într-o situație groaznică, și-a vărsat inima sa întristată, care plângea înaintea Dumnezeului milostiv, și Dumnezeu din milă, l-a asigurat, cu prezența Sa, i-a dat posibilitatea să simtă că El este aproape, când putea să gândească, că El este departe! Dumnezeu l-a scăpat de temeri, și i-a liniștit duhul!

Observă, chiar dacă suntem părăsiți într-o groapă adâncă, chiar și de acolo putem să ne rugăm Domnului, Care locuiește în locurile cerești!

Acest lucru este confirmat de cuvintele proorocului “întemnițat” Iona: „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat şi mi-ai auzit glasul. Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.” (Iona 2:2-3). Au existat toate motivele de a crede că, nimic nu vom auzi despre Iona, măcar că valurile mării nu l-au omorât, totuși va muri în burta peștelui enorm. Dar în situația lui disperată, din “mormântul din apă”, Iona și-a îndreptat privirea spre Dumnezeul milostiv și cu încredere declară: “…rugăciunea mea a ajuns până la Tine…” (Iona 2:8) Iona a fost salvat într-un mod miraculos!

Există o locuință a morților, într-o altă lume, și acolo nu există speranță, să fii auzit vreodată de Dumnezeu, dar în oricare „locuință a morților” nu ne-am afla în lumea aceasta, de acolo putem să-L chemăm pe Dumnezeul Cel milostiv, și să căutăm mângâierea Lui!

Și măcar că uneori, suferim din cauza păcatelor proprii, totuși, dacă ne rugăm cu smerenie, și sinceri, așa precum îi place Lui Dumnezeu, atunci vom fi primiți la tronul harului! Recunoașterea, că Dumnezeu este bun cu noi, indiferent de faptul că deseori Îl supărăm, ne dă îndrăzneală să venim la El, și ne deschide gura pentru rugăciune, care era închisă din cauza vinovăției, și din cauza temerii de mânia Lui Dumnezeu.

De aceea, cât de disperată nu ar fi situația ta, nu-ți pierde speranța! După cum am văzut, și din fundul gropii, și din fundul mării, în inima proorocilor Lui Dumnezeu trăia speranța vie, în Dumnezeul Milostiv, și ei nu au rămas de rușine, când și-au pus nădejdea în El! Fie ca inima ta să se întărească cu această speranță.

“Ascultă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, ajută-mă!” (Psalmii 30:10) În numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav
Autor: Igor Opincă

‘În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi ai zis: „Nu te teme!”’ (Plângerile lui Ieremia 3:57)