Drumul hainelor.

Erau multe haine la Ierusalim. Unii si le-au asternut pe un drum pe care a trebuit sa treaca Isus. Hainele lor au primit o natura noua pentru putine clipe, apoi iarasi si-au luat locul lor de acoperire a trupului. Hainele si ele erau reprezentative. Haina si ea reprezenta prin insasi calitatea ei si forma ei, personajul care o purta. Una era haina omului de rand si alta era haina unui ostas, iar alta era haina unui vames, si cu totul diferita era haina preotului, si haina mai marelui preot, si altfel era haina levitului. Dar fiecare om are sansa in viata lui ca sa dea un drum nou hainei lui. Cine are doua haine, una sa o dea. Nu tineti hainele in naftalina si in dulapuri si in saci prin pod, dati-le drumul. Noi crestini cu ocazia sarbatorilor crestinesti, in loc sa dam haine, cumparam haine. Drumul hainelor aruncate la picioarele lui Isus, a ramas doar un exemplu, pe care noi doar il amintim fara ca sa il traim.
Mi-a ramas gandul mult la o ultima haina, din drumul crucii lui Isus. Haina marelui preot. Marele preot nu a fost pe coborasul muntelui la dezbracat de haine si la rupt de crengi, dar nu a fost tarziu niciodata ca si el sa aibe parte de o dezbracare. El marele preot a trebuit sa predea preotia unuia mai credincios decat el, si in acest fel si-a dezbracat el insusi autoritatea, si-a rupt-o de la el, pentru ca Isus avea sa intre ca si Mare Preot pus prin fagaduinta intr-un locas de inchinare unde a facut stropirea sangelui cu insusi sangele Lui.
Drumul hainelor incepe aici si se termina in vesnicie. Daca sunt albe si curatite cu sangele Mielului, hainele si cei care le vor purta vor sta o vesnicie in mostenirea sfintilor in lumina.