Din vierme, un fluture

Omul natural, având ca dominantă firea pământească, spiritual este mort, lipsit de viața autentică din Dumnezeu. Sinele însuși este pervertit, înstrăinat, autodeterminarea se exteriorizează, se manifestă, in faptele moarte, in lucrările firii pământești, ca dovadă a unui gol lăuntric, a unei pustietăți.
Este nevoie de Cineva transcedental care să poată deveni imanent pentru el, ceea ce este inert și fără viață, să poată primi codul genetic, prin care să înceapă mișcarea, transformarea lăuntrică, prin care să fie iluminată conștiința,
să învieze, să poată primi fluxul energetic, care, de acolo, din interior, să cuprindă rațiunea, sentimentele și voința, să le reînoiască, toate celulele corpului să fie reprogramate. În această zonă profundă a personalității se nasc anticorpii care se luptă cu instinctul ancestral, ținând sub control tot ce nu aparține vieții autentice din Dumnezeu.
Și iată minunea! Regenerarea are ca rezultat o calitate nouă a vieții, care se manifestă într-o nouă atitudine, avînd un sens și un scop nou, și anume glorificarea Celui ce a făcut din vierme un fluture care zboară spre
înălțimi.