Despre rezonabil

Despre rezonabil

Cu puțin timp în urmă am discutat cu un tânăr elev de liceu. Și-a mărturisit ateismul. L-am întrebat de ce este ateu. Mi-a răspuns că ateismul și evoluționismul sunt mult mai rezonabile decât creaționismul.
I-am propus un exercițiu.

Să presupunem ca avem un tablou de puzzle format din 10x10=100 piese. Aruncând la întâmplare o piesă, aceasta cade pe una poziție din cele o sută. Și tot așa, fiecare din cele 100 de piese aruncată la întâmplare poate ocupa doar una din cele 100 poziții. Care ar fi probabilitatea să construim tabloul în acest mod.
Un copilaș poate realiza acest puzzle fără a avea nici o idee de probabilitate. Să vedem dacă natura poate singură.

Probabilitatea este un număr rezultat din raportul numărul cazurilor favorabile și numărul cazurilor posibile.

Numărul cazurilor favorabile este 1.

Să calculăm numărul cazurilor posibile.

Pentru ca prima piesă să ajungă în prima poziție probabilitatea este 1/100. Pentru ca prima piesă să ajungă în prima poziție și a doua piesă să ajungă în a doua poziție probabilitatea este 1/100 x 1/100. Și așa mai departe, pentru ca fiecare piesă să fie la locul ei probabilitatea este de 1/100 x 1/100 x. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . x1/100 de una sută ori, ceea ce înseamnă 1/100 la puterea 100 sau 1/10 la puterea 200.

Acum acest număr, 1/10 la puterea 200 nu ne aduce prea multă semnificație.

Să comparăm acest număr cu numărul de secunde din 20 miliarde de ani.

Calculam câte secunde sunt în 20 miliarde ani.

1s x 3600s/h x 24h/zi x365zile/an x 20. 000. 000. 000 ani = 63. 072x10 la puterea 9
Pentru ușurința calculului aproximăm de la 63. 072 la 100. 000
Rezultă 10 la puterea 5 x 10 la puterea 9 adică (10 la puterea 14) sec/20 mld ani.

Acum împărțim (10 la puterea 200) cu (10 la puterea 14) rezultă (10 la puterea 186), adică numărul de repetări ale experimentului în fiecare secundă din cei 20 mld ani.

Pentru a “nimeri” varianta favorabilă este superimposibil.

Acum unii zic – Da, dar orice eveniment favorabil poate să apară chiar și din prima.
Răspunsul meu – dacă la 100 piese să le combini aleatoriu ai asemenea probabilitate ce să vorbim de univers sau viață unde se combină miliarde de variabile.
Desigur, teoretic poate fi și din prima. Dar ai nevoie nu de credință ci de pură oarbă credință să crezi asemenea lucru.

Alții zic – dar universul este infinit, deci este timp din belșug dincolo de orice clasă de mărime a evenimentelor posibile dar nefavorabile, ca evenimentul favorabil să aibă loc.

Acum universul, aceiași oameni spun că are început. Pentru a se transpune spre dimensiunea infinită încă nu a trecut și nu prea are cum să treacă un infinit de timp. Iar dacă, cândva, în istoria lui universul a avut alte legi, atunci nu se mai poate demonstra nimic în legătură cu începutul universului sau dimensiunea acestuia. Oricum am fost învățați că legile universului sunt imuabile, neschimbătoare. Prin urmare nu putem demonstra că universul ar fi infinit. Doar putem să ne semețim și să afirmăm tot prin oarbă credință acest lucru. Dacă în starea zero densitatea era infinită, acea densitate trebuie să fie infinită și după starea zero, deoarece explozia infinitului generează tot infinit. Apoi universul se dilată. Cam suspect cum se poate dilata infinitul. Apoi mai avem legea conservării energiei, lege care nu are nici un sens într-un sistem infinit, pentru că este fără sens să afirmăm că infinitul se conservă.

Acum, judecând la toate acestea, ce găsești că ar fi mai rezonabil. Să apară din prima sau să fie un Creator în spatele tuturor acestora? Și de ce nu ar fi științific să acceptăm Creatorul.

Dacă am mai greșit în folosirea termenilor, rog să mă îngăduiți, au trecut mai bine de 30 ani de la terminarea liceului.

Am așteptat, pe durata studiilor, răspunsul la sloganul: “Știința a demonstrat că nu există Dumnezeu”. Acest răspuns nu a venit. Nici fizicianul Stephen Hawking în cartea Scurtă istorie a timpului nu a dat un asemenea răspuns.

Grigore Hurdubae