text Cugetari crestine

Curajul de a fi tu însuți

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Diana14
Curajul de a fi tu însuți

Identitatea personală este un dar de la Dumnezeu. Fiecare om este creat într-un fel anume, cu o anumită sensibilitate, cu un anumit temperament, cu un anumit mod de a vorbi și de a trăi. Dumnezeu nu greșește când formează un suflet. El nu face copii la indigo. Dacă te-a lăsat într-un anumit fel, nu este întâmplător.

O mare greșeală este atunci când, din frica oamenilor, începem să ne schimbăm esența. Nu vorbim aici de creștere sau maturizare, ci de copiere. Sunt oameni care ajung să copieze viața altora: le copiază mersul, vorbirea, expresiile, stilul, chiar și reacțiile. Își modelează personalitatea după cineva pe care îl admiră sau de care se tem. În timp, își pierd autenticitatea.

Frica de oameni poate face mult rău. Te face să crezi că, pentru a fi acceptat, trebuie să fii ca ceilalți. Dar Dumnezeu nu ți-a cerut să fii o replică. Ți-a cerut să fii credincios cu ceea ce ai primit. Când copiezi constant, transmiți fără să vrei că ceea ce ești nu este suficient. Însă Dumnezeu te-a considerat suficient când te-a creat.

A fi tu însuți nu înseamnă să rămâi în greșeli sau în păcat. Caracterul se curăță, se îndreaptă, se maturizează. Dar identitatea nu trebuie anulată. Dumnezeu șlefuiește ceea ce a pus deja în tine, nu înlocuiește cu alt model.

Când începi să trăiești doar imitând, ajungi să fii mereu în tensiune. Pentru că masca obosește. În schimb, când îți accepți identitatea și o așezi înaintea lui Dumnezeu, apare pacea. Nu mai trăiești pentru comparație, nu mai cauți să impresionezi.

Este o mare valoare să fii exact omul pe care Dumnezeu l-a gândit. Cu vocea ta. Cu felul tău. Cu darurile tale. A copia viața altora din frică este o pierdere. A trăi autentic, cu frică de Dumnezeu și nu de oameni, este libertate.

În încheiere, trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu ne va întreba de ce nu am fost ca altcineva, ci ce am făcut cu ceea ce ne-a dat nouă. El ne cheamă la curăție, la ascultare și la credincioșie, dar în identitatea noastră, nu în imitația altora. Să avem curajul să rămânem așa cum ne-a creat, lăsându-L pe El să ne modeleze, nu presiunea oamenilor. Acolo este adevărata demnitate și adevărata pace.
Diana G. U.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Munte!
De ce se urca Domnul Isus pe munte să se roage? Muntele este ceva înalt. Fiindcă cu cât se urca pe munte, era cât mai aproape de cer.
Adevărata odihnă pierdută de om
Satan a depus eforturi considerabile pentru a induce în eroare omenirea, promovând ideea că viața se rezumă doar la ceea ce poate fi realizat în această scurtă viață pe Pământ. Astfel, a reușit să dev... Citeste mai mult >>
Am un mesaj
Am un mesaj pentru voi, cei care spuneți că vă pasă. Ani de zile nu ați știut unde stau, cu ce probleme mă confrunt sau dacă mai pot păși. De multe ori, povara drumului nu este doar în cuvinte, ci î... Citeste mai mult >>
Izvorul!
Căderea începe începând de la izvorul din care te adapi... Iar dacă izvorul tău va rămâne Cuvântul Lui, vei putea rămâne în picioare și în vremurile de strâmtoare!
Armura blândeții în fața fiarelor
Armura blândeții în fața fiarelor Când auzim cuvântul armură, ne gândim imediat la fier, la scuturi grele și la război, adică la o protecție care lovește înapoi, pentru că lumea ne învață că dacă cin... Citeste mai mult >>
Fericirea adevărată și scopul creației
În viața noastră cotidiană, este ușor de observat prin urările des auzite că aspirația fundamentală a omului este să atingă fericirea. Mulți așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, cum ar fi Paștele și Cră... Citeste mai mult >>
Nevăzutul care devine evident
Nevăzutul care devine evident ​Paradoxul „Nevăzutului care devine evident” este ca o ghicitoare: cum poate ceva ce ochii nu pot zări să fie cel mai clar și mai sigur lucru din lume? În creștinism, a... Citeste mai mult >>
Lupta nevăzută
Lupta nevăzută Viața m-a trecut prin lupte grele, dar nu prin cele pe care le vede ochiul. Nu am purtat lanțuri de fier și nu am fost aruncată în închisori, așa cum au fost mulți credincioși de-a lun... Citeste mai mult >>
Oameni, nu Hristoși
Oameni, nu Hristoși În vremurile noastre se vorbește mult despre sfințenie, despre trăire curată și despre umblarea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt bune și plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu dorește... Citeste mai mult >>
Am scris acolo unde tăcerea vorbește..
Am scris acolo unde tăcerea vorbește. . Îmi amintesc prima dată când am înțeles că scrisul nu vine din mine, ci trece prin mine. Era o dimineață care nu se ivise încă, iar liniștea avea o greutate pe... Citeste mai mult >>