Chipul ascuns al durerii

Chipul ascuns al durerii

Lucrurile care ne dor, sunt cele care ne schimbă. Există frumusețe ascunsă în fiecare durere, dar ea este întâlnită la capătul ei. Cel care cunoaște intrarea trebuie să se angreneze din răbdare ca să cunoască frumusețea.
Adevărul este ramura cea mai stabilă a frumuseții de la capătul durerii. Atunci când suferim nu putem minți, ghimpii minciunii apasă inima mai mult în durere, nu lasă rănile să fie vindecate.
Atunci cad la pământ roadele opuse și sufletul rămâne gol. Dar chiar în acel gol își face apariția Dumnezeu, pentru că durerea este locul unde se întâlnește omul cu Dumnezeu.
În durere Dumnezeu ne învață lucrurile care care nu depind de nimic pământesc, răbdarea, pacea, iertarea, iubirea.
Așa se descoperă frumusețea durerii, nu în rană, ci în tot ce o pătrunde.
Durerea este mentorul crud care lasă în urma ei un om adevărat, mai blând, mai înțelegător, mai iertător.
Așa învățăm ca există frumusețe în lucrurile care dor. Scopul durerii nu este nimicirea, ci sfințirea, doar cel viu simte durerea și plânsul lui îl apropie de Dumnezeu.
Frumusețea durerii își are propriul slogan ce o definește: , , Am fost rănit dar am rămas în picioare."
E frumusețea durerii.
Diana G. U.