Căderea în păcat (1)

  Caracterizat ca „mai şiret” decât toate celelalte animale (Geneza 3:1), şarpele a devenit în Biblie un simbol plin de semnificaţii. În timpul exodului, Moise a înălţat pe o prăjină un şarpe de aramă pentru ca poporul să privească la el şi să nu moară din cauza muşcăturilor şerpilor veninoşi (Numeri 21:5-9). Ulterior, şarpele de aramă a devenit obiect al închinării şi al practicii oculte şi, după circa şapte sute de ani, a fost distrus de regele Ezechia (2 Împăraţi 18:4). În cartea Apocalipsa, „şarpele cel vechi” este clar identificat a fi „Diavolul şi Satana” (Apocalipsa 12:9).

  4. Ce strategie a folosit Satana pentru a o înşela pe Eva? Geneza 3:1-5

  Primele cuvinte rostite de şarpe exprimă cinism şi îndoială: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat…?” (Geneza 3:1). Eva nu se miră că un şarpe îi vorbeşte, ci este atrasă de persiflările lui, menite să-i distrugă credinţa. Când a întrebat-o: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină»?”, implicaţia era că Dumnezeu le-ar fi interzis să mănânce din toţi pomii, când, în realitate, Dumnezeu le interzisese altceva.

  Cuvintele lui pun sub semnul întrebării caracterul lui Dumnezeu, sunt un atac direct împotriva Lui. Eva a fost probabil foarte derutată de şarpe, de vreme ce adaugă ceva ce Dumnezeu nu spusese: „… Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»” (Geneza 3:2,3; compară cu 2:17).

  Succesul obţinut până aici îl face pe Satana îndrăzneţ. Acum, el contestă în mod direct autoritatea lui Dumnezeu: „Hotărât că nu veţi muri” (Geneza 3:4), apoi adaugă: „Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul” (vers. 5). Ispititorul i-a lăsat Evei impresia că Dumnezeu nu era corect cu ei şi reţinea de la ei ceva bun.

  Satana a amestecat adevărul cu minciuna. Ce convingeri ale oamenilor sunt un amestec de adevăr şi minciună? De ce este întotdeauna periculos să adoptăm astfel de convingeri, în special în domeniul teologiei?