text Cugetari crestine

Căderea ce mântuie

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Diana14

Căderea ce mântuie

Exista în inimă o taină mai adâncă decât înălțarea: căderea.
Toate lucrurile vii cad— frunza, steaua, omul din nevinovăție.
Căderea nu este o pierdere; uneori, căderea este drumul pe care harul coboară spre noi.
Adam după ce a căzut a înțeles ce este rușinea, dorul, iubirea.
Omul care cade devine un căutător al luminii.
Cunoașterea căderii nu este o pedeapsă, este un moment de a deosebi binele de rău. Este o naștere în libertate, nu poți ști că poți alege binele până nu știi ce este răul.
Nimeni niciodată nu ar fi putut atinge un Dumnezeu perfect. Dar un Dumnezeu care s-a lăsat răstignit, care coboară în carne să simtă durerea, să cunoască moartea, acela poate fi iubit. În acest mod, căderea devine locul unde Dumnezeu și omul se întâlnesc.
Din ruina unei ființe se ridică templul iubirii.

Căderea este o modelare, nu este un sfârșit, până și sămânța cade în pământ ca să învie.
Fiecare prăbușire ascunde o altă formă de înălțare, prăbușirea ascunde disperarea care în acele momente devine o rugăciune.
Dumnezeu nu a venit să repare lumea, El a venit să o transforme. Nu ridică din noroi doar ca să curețe, ci dă un chip.
Doar cel care cade poate fi ridicat,
Doar cel care strigă poate fi auzit.
Doar cel care cade în noapte, poate recunoaște zorii.
Diana G. U

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

De ce se urca Domnul Isus pe munte să se roage? Muntele este ceva înalt. Fiindcă cu cât se urca pe munte, era cât mai aproape de cer.

Adevărata odihnă pierdută de om

Satan a depus eforturi considerabile pentru a induce în eroare omenirea, promovând ideea că viața se rezumă doar la ceea ce poate fi realizat în această scurtă viață pe Pământ. Astfel, a reușit să dev... Citeste mai mult >>

Am un mesaj pentru voi, cei care spuneți că vă pasă. Ani de zile nu ați știut unde stau, cu ce probleme mă confrunt sau dacă mai pot păși. De multe ori, povara drumului nu este doar în cuvinte, ci î... Citeste mai mult >>

Căderea începe începând de la izvorul din care te adapi... Iar dacă izvorul tău va rămâne Cuvântul Lui, vei putea rămâne în picioare și în vremurile de strâmtoare!

Armura blândeții în fața fiarelor

Armura blândeții în fața fiarelor Când auzim cuvântul armură, ne gândim imediat la fier, la scuturi grele și la război, adică la o protecție care lovește înapoi, pentru că lumea ne învață că dacă cin... Citeste mai mult >>

Fericirea adevărată și scopul creației

În viața noastră cotidiană, este ușor de observat prin urările des auzite că aspirația fundamentală a omului este să atingă fericirea. Mulți așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, cum ar fi Paștele și Cră... Citeste mai mult >>

Nevăzutul care devine evident

Nevăzutul care devine evident Paradoxul „Nevăzutului care devine evident” este ca o ghicitoare: cum poate ceva ce ochii nu pot zări să fie cel mai clar și mai sigur lucru din lume? În creștinism, a... Citeste mai mult >>

Lupta nevăzută

Lupta nevăzută Viața m-a trecut prin lupte grele, dar nu prin cele pe care le vede ochiul. Nu am purtat lanțuri de fier și nu am fost aruncată în închisori, așa cum au fost mulți credincioși de-a lun... Citeste mai mult >>

Oameni, nu Hristoși

Oameni, nu Hristoși În vremurile noastre se vorbește mult despre sfințenie, despre trăire curată și despre umblarea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt bune și plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu dorește... Citeste mai mult >>

Am scris acolo unde tăcerea vorbește..

Am scris acolo unde tăcerea vorbește. . Îmi amintesc prima dată când am înțeles că scrisul nu vine din mine, ci trece prin mine. Era o dimineață care nu se ivise încă, iar liniștea avea o greutate pe... Citeste mai mult >>