Ard dar nu mă mistui

Doamne, te iubesc vu o iubire cre nu este cuminte, ci cu un care rade, care mă arde, au fost zile când nu am mai avut putere, au fost nopți în care tăcerea apăsa peste mine ca o piatră grea, și totuși n-am căzut, pentru că Tu m-ai ținut, când viața mi-a fost între ziduri, când lacrimile mi- au fost hrană, când inima mea a obosit să mai lupte, dragostea Ta m-a ridicat.
Nu explicațiile m-au ținut în picioare, , nu oamenii, ci iubirea Ta. Iubirea Ta care nu pleacă, care nu obosește, care nu renunță la mine.
Când eu eram slabă, Tu erai puternic, când eu tremuram T erai stâncă, și astăzi îți spun cu foc, cu yoată ființa mea, te iubesc Doamne.
Te iubesc în suferință, te iubesc în așteptare, te iubesc în lupta care încaă nu s-a sfârșit. Pentru că dacă e viață grea, dragostea Ta e mai mare decât povara mea. Drumul e lung, brațele Tale sunt mai lungi decât distanța mea.
Lasă-mă să ard pentru Tine, chiar dacă arderea doare. Chiar dacă focul arde prin lacrimi. Mai bine să ard în iubirea Ta, decât să trăiesc rece fără Tine. Pentru că Tu ești Cel care mă ține dreaptă, când genunchii vor să cedeze. Tu ești respirația mea, când aerul pare prea greu.
Îți dau tot, rănile mele, frica mea, neputința mea, și în mâna Ta toate devin lumină.
Ard dar nu mă mistui, pentru că focul Tău nu distruge, ci dă viață.
Și cât timp dragostea Ta arde în mine, voi rămâne în picioare vie, a Ta pentru totdeauna. Amin