SĂ NE FOLOSIM CU ÎNȚELEPCIUNE TIMPUL, PE CARE DUMNEZEU NI L-A DĂRUIT!

În Ev. după Luca 16:25, Biblia ilustrează un caz, despre un bogat, care este întristat, și chinuit, din cauza că și-a trăit în zadar viața și a ajuns în iad, și despre Lazăr, care a fost dus “în sânul lui Avraam.” Iisus spune despre aceea, că bogatul, fiind în chinuri, și-a ridicat ochii și l-a văzut de departe pe Lazăr, care se bucura împreună cu Avraam. Bogatul l-a rugat pe Avraam, să-l trimită pe Lazăr, pentru ca să-i aducă apă, dar Avraam i-a zis: ‚”Fiule”, adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.’
Cât de valoros este timpul pe care îl ai acum, pentru astfel de oameni, precum bogatul, care pe deplin și-a pierdut oportunitatea de a fi mângâiat, pe vecie?


Un pastor-teolog din Anglia, Richard Baxter a pus o întrebare: “Oare nu le doare inima pe vecie, când se gândesc despre viețile, pe care le-au trăit în zadar și despre timpul, pe care îl aveau, dar pe care l-au irosit, în loc să se pregătească pentru a fi mântuiți?” Oare cei care se află în iad, socot, că cei care se află pe pământ, și își irosesc timpul pe lucruri rele, procedează înțelept?” Dacă cei care se află, în iad, unde nu există milă, ar fi stăpâni la mii de popoare, ei ar fi dat tot ce ar fi avut (dacă ar avea o astfel de oportunitate) pentru a primi o zi, din viața noastră. Ei pe pielea lor, s-au învățat să prețuiască timpul.


Să ne învățăm și noi aceasta acum, privind spre adevăr, și trăind o viață evlavioasă!


Zilele mele sunt în mâna Ta, Doamne! Ajută-mă să înțeleg, cât este de scurtă viața, și cât de repede trece timpul, pentru a obține o inimă înțeleaptă, până când este vreme, și pentru a nu regreta, din cauza timpului, pe care avea să-l irosesc, pe care avea să nu-L folosesc pentru slava Ta, și pe care avea să nu-l folosesc pentru a crește în Harul Tău! În numele Lui Iisus Hristos te rog. Amin.


Traducere: Repalov Veaceslav
Autor: Igor Opincă


„El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi” (Faptele Apostolilor 17:26-27)