Ți-ai concentrat atenția pe dorințele cui?

Citind Numeri 21:4-6, despre istoria fiilor lui Israel, când au ieșit din Egipt, observăm duhul slab al poporului Lui Dumnezeu, în timpul călătoriei. Au căzut de oboseală în inima lor, au început să-și piardă răbdarea, să manifeste nemulțumire, din cauza că nu aveau bunătățile, pe care și le-au dorit: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă”.


Măcar că, majoritatea credeau, că au dreptul să se plângă, totuși Domnul nu era deacord cu ei, dacă a trimis șerpi înfocați peste ei. La urma urmei fiecare zi din călătoria lor, era o minune a harului Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu i-a lăsat fără apă, chiar și în pustiu; au avut pâine din cer – mâncarea îngerilor (Psalmii 78:25); au avut pace și au fost protejați sub umbra norului ziua și în lumina focului noaptea. “Și niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui” (Psalmii 105:37). Haina nu li s-a învechit pe ei şi nici nu li s-au umflat picioarele în timpul acelor patruzeci de ani (Deuteronom 8:3,4).


Fără îndoială, au avut parte de o luptă interioară, de probleme și frici, ca în cazul nostru. Dar, din cauza că s-au concentrat la dorințele proprii, ei nu i-au dat Domnului cinstea cuvenită, pentru hotărârile, pe care le-a luat cu privire la ei, pentru grija lui, motivată de dragoste, pe care a manifestat-o față de ei, în pustiul plin de pericole. Fiind martorii milei și îngrijirii permanente din partea Domnului față de ei, au început să se atârne față de toate acestea, ca la lucruri, pe care Domnul era obligat să le facă, dar încă au îndrăznit să manifeste nemulțumire, numind mâncarea, pe care a dat-o Domnul, proastă, și au cerut să-i fie dată o altă mâncare.

Când credem că Dumnezeu este obligat să participe în viațile noastre, atunci începem să nu prețuim ceea ce face, și cerem, să ne fie “îmbunătățite condițiile”.

Mă tem, că unii au o astfel de atitudine față de Hristos.

Doamne Iisuse, ajută-mă să Te urmez cu încredere și fără cârtire, răbdând greutățile vieții și învingând ispitele firii proprii! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav
Autor: Igor Opincă

Când privim la crucea de pe Golgota, atunci privim în ochii morții noastre, morții noastre față de noi înșine.