SĂ NE ÎNVĂȚĂM SĂ TRĂIM ÎN ACESTE VREMURI SCHIMBĂTOARE

Adresându-se din închisoare către credincioșii din orașul Filipi, apostolul Pavel a scris următoarele cuvinte despre sine: “Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfârşit, aţi putut să vă înnoiţi iarăşi simţămintele voastre faţă de mine. Vă gândeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul. Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci M-AM DEPRINS să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. ŞTIU să trăiesc smerit şi ŞTIU să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni M-AM DEPRINS să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. POT TOTUL în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:10-13).

Apostolul Pavel a fost un misionar, care nu a avut întotdeauna resursele financiare de care avea nevoie. El a fost un om, care și-a planificat călătoriile, neștiind, dacă va avea toate cele necesare, pentru cutare sau cutare călătorie. Periodic, bisericile îl sprijineau. De asemenea, Biserica din Filipi, l-a ajutat, când avea nevoie. În scrisoarea scrisă de către apostolul Pavel, se spune, că el S-A ÎNVĂȚAT să fie mulțumit de lucrurile pe care le avea (fie sărăcie sau belșug, foame, sau potolirea foamei, având multe lucruri, sau ducând lipsă). El nu trăia “privind prin părți” prin fereastra temniței mucegăite, așteptând, ca cineva, care locuiește la libertate, să-i împlinească nevoile. El a zis, că în diverse împrejurări, S-A ÎNVĂȚAT să fie mulțumit. N-a invidiat când avea mai puțin, decât alții. Nu se lăuda, când avea mai mult decât alții. Era mulțumit, cu ceea ce avea. De unde avea puterea, să facă aceasta? ? ?

El a răspuns astfel: “POT TOTUL în Hristos, care mă întărește.” Niciodată Pavel nu și-a distrus relația vie, cu Domnul Iisus Hristos, din cauza că avea parte de sărăcie, suferea de foame, și ducea lipsă de lucrurile, de care avea nevoie. El nu-și strica relația cu Domnul, când trăia în belșug, și era sătul. Domnul, nu întotdeauna îi dădea slujitorului Său, belșug și mâncare, pentru ca el să-și potolească foamea pe deplin. Dar întotdeauna, acest slujitor, căuta puterea Lui, pentru a trăi în aceste vremuri schimbătoare, pentru a fi mereu mulțumit cu Domnul, și cu lucrurile, pe care le primea din mâna Celui Preaînalt!

Căci Dumnezeu, nu doar permite, ca diverse împrejurări să vină în viața ta, dar de asemenea îți dă putere, pentru a le putea răbda. Hristos nu-ți dă împrejurări, fără să-ți dea putere de sus, pentru a le putea îndura! Ține minte aceasta! Încrede-te în Domnul, indiferent, dacă ai parte de restriște (Situație grea), sau de propășire (Proces de dezvoltare de la o stare inferioară la una superioară)!

Dacă credința ta – o “credință bazată pe un contract” (“îl urmez pe Domnul, dacă El îmi va da împrejurări plăcute, dacă voi fi sătul(ă), dacă voi avea parte de belșug”), atunci te îndemn, s-o înlocuiești cu o relație corectă cu Domnul, care poate trece prin orice încercări (o relație, asemănătoare cu cea pe care a avut-o Pavel). Probabil, spui: “Investesc prea multă putere și timp, pentru a face lucrările, pe care mi le-a încredințat Dumnezeu. Oare, chiar nu merit, ca Dumnezeu să-mi ofere anumite binecuvântări deosebite? Este o nedreptate?” Îți spun ceva: “Dumnezeu dorește, ca tu să-L dorești mai mult, decât niște lucruri plăcute, și răsplată! El dorește, ca atunci când ai motive temeinice, și ești ispitit(ă) să-L părăsești, să-i rămâi credincios (credincioasă), precum apostolul Pavel.”

Iată trei întrebări principale, care te vor ajuta să înveți o lecție, din problemele, sau necazurile, de care ai parte:
1) Ce lucruri folositoare le pot culege din această situație? (de exemplu: să privesc la lucrurile pe care le am, nu la cele pe care le-am pierdut);
2) Ce poate să mă învețe această situație, și ce concluzii pot face? (de exemplu: să mă învăț să rabd sărăcia, și să mă mulțumesc cu puținul, pe care îl am);
3) Cum să îndur această situație, bizuindu-mă pe credință, ci nu pe emoții? (de exemplu: mă rog și cred, că Hristos îmi dă putere să rabd aceasta);

- Doamne, ajută-mă să-mi îndrept privirea spre Tine, ci nu spre greutăți… ajută-mă să te doresc pe Tine, manifestarea puterii Tale în împrejurările de care am parte, ci nu pur și simplu izbăvirea de la ele. Ajută-mă să fiu un ucenic(ă) bun(ă) în “fierăria” vieții, să mă deprind cu toate lucrurile, și să mă învăț de toate. Ajută-mă să nu caut “fericirea” (doar lucrurile plăcute), ci să fiu mulțumit(ă) cu educația Ta pe acest drum către veșnicii! În numele Domnului Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav
Autor: Igor Opincă

Hristos nu ne dă anumite împrejurări în viață, fără să ne dea puterea necesară, pentru a le putea îndura!