“DE CE POSTIM, DACĂ TU NU VEZI?”

(Isaia 58:3) ‘La ce ne foloseşte să postim’, zic ei, ‘dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?’… Oamenii religioși de pe vremea lui Isaia, nu înțelegeau, de ce Dumnezeu nu le vede “postul”, de ce nu ține seama, la aceea, cum ei își “smeresc” sufletele, de ce nu le ascultă “rugăciunile”…


La ce se așteptau de la ritualurile lor religioase? Au crezut, că Dumnezeu Își va îndrepta privirea spre ei, într-un mod deosebit, le va lăuda, Se va socoti dator, pentru “slujirea” lor. Iar când așteptările lor nu s-au împlinit, ei și-au exprimat nemulțumirea, față de Dumnezeu, pentru că El nu i-a primit “slujirea”, despre care ei aveau o părere înaltă.

Deseori, cel mai mult, oamenii fățarnici, practicând anumite ritualuri religioase, care pot fi observate de către alții, speră, că Dumnezeu le va primi, măcar că Dumnezeu a promis, să primească doar închinarea sinceră!

Faptul, că închinarea oamenilor religioși, din vremea lui Isaia nu a fost sinceră, este evident, din Cuvintele Lui Dumnezeu, care au fost adresate acestor oameni: „în ziua postului vostru vă lăsaţi în voia pornirilor voastre…(Isaia 58:3). Măcar că se pare, că ei își smereau sufletele, dar în realitate, mai departe își urmau pornirile inimilor sale, precum în trecut.

Așa dar, în loc să se judece pe sine însuși (este un lucru foarte important în ziua postului), Îl învinuiau pe Dumnezeu, pentru aceia, că El nu atrăgea atenția la “stăruința” lor.

Nu ții post înaintea Domnului, în așa fel, urmând mai departe pornirile inimii tale, căutând folosul tău, în timp ce postul are ca scop, să-I fii plăcut Lui Dumnezeu? Nu te plângi pe faptul, că Dumnezeu nu a observat “smerirea” Ta, aspectele deosebite ale evlaviei tale; nu te-a izbăvit îndată de la necaz, și nu ți-a dăruit slavă și prosperitatea, la care te-ai așteptat? Înțelegi, dacă sincer nu-ți exprimi întristarea, pentru păcatul, pe care l-ai săvârșit, pentru că ai căutat să faci doar ceea, ce ți-ai dorit, și dacă nu faci pasul, pentru a înceta să faci această nelegiuire, atunci ceea ce faci, nu este post, și nu este smerenie, și nu are sens să te bizui pe faptul, că Domnului îi va plăcea ceea ce ai făcut?

De aceea, în ziua postului, să ne întrebăm, ce este plăcut înaintea Domnului, și să ne înfrânăm dorințele, pentru a nu face ceea ce dorim! Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze la aceasta, “Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui” (2 Cronici 16:9)! În numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav
Autor: Igor Opincă

“Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui” (2 Cronici 16:9)!