INVIDIA

Undeva în adâncul inimii, fiecare om își cunoaște toate neajunsurile și toate acele falimente, cu care s-a confruntat în viața sa. Și totul avea să fie bine, dar succesul celor din jur, dintr-un motiv anume ne rănește “Eul” nostru, arată la deficiența noastră. Când privești la un alt om, și la ce are, și nu privești la Dumnezeu, și la ceea ce are, atunci invidia te cucerește. Eclesiastul ne spune: “Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia” (Eclesiastul 4:4). Nu s-a întâmplat la tine la fel, că bunăstarea celor apropiați, te-a provocat la invidie, dar problemele lor, îți aduc o bucurie mare? ? ? Nu ești nemulțumit(ă), iritat(ă), atunci când privești la propășirea altora, sau când auzi despre beneficiile lor? ? ?

Nu-ți permite să gândești așa: Dacă aș fi avut părul, CA LA EA... fața, CA LA EA... corpul, CA LA EA... îmbrăcămintea, CA LA EA! ... Dacă avea să am talentul EI, abilitățile EI, bogăția EI, binecuvântarea, de care are parte EA! ... Dacă aș fi avut un soț, CA EA, copii, CA LA EA!” Nu trebuie să suferi în timpul, care ți-a mai rămas de trăit, din cauza dorinței, ce nu poate fi împlinită, de a avea ceea ce nu-ți aparține, de a obține ceea ce nu este destinat ție. Nu trebuie să trăiești o viață străină, permanent să supraveghezi succesele și falimentele străine... Invidia nu-ți dă putere, de a obține ceva și nu îl motivează pe om, să realizeze ceva. Ea pur și simplu se strânge înlăuntru și îl distruge pe om. Prețul pe care îl achităm pentru invidie, este prea mare. “Căci, acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele” (Iacov 3:16). Invidia – sursa permanentă de necazuri. “O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor” (Proverbe 14:30). Invidia – cel mai veninos rod al egoismului! Nimic nu înflorește la umbra ei! Anume invidia i-a motivat pe preoții cei mai de seamă, să-l deie pe Iisus în mâinile lui Pilat pentru a fi condamnat la moarte (Matei 27:18). Invidia – este încă și un ucigaș.

Ține minte: atâta timp, cât în inima ta activează activ “Eul” tău, tot atâta timp rămâne loc pentru invidie în ea. Iar acolo unde este pizmă, nu este dragoste. Roagă-te, pentru a putea mărturisi despre dragostea Domnului și s-o exprimi oamenilor. „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea NU PIZMUIEȘTE…” (1 Corinteni 13:4). Tot așa, în loc să ascunzi în inimă ostilitatea față de alții, din cauza că au poziții înalte, case și grădini mai bune, haine mai stilate, abilitate de a pregăti mai bine mâncare, sau dețin un automobil nou, îndreaptă-ți privirea spre Hristos. Gândește-te la frumusețea Lui, bogăția Sa, talentele Sale, caracterul Său, ajutorul Său și puterea Sa. Mulțumește-I pentru moștenirea bogată, neîntinată şi care nu se poate veşteji (1 Petru 1:4), pe care a pregătit-o pentru tine, și spune-I, că dorești s-o primești cât mai curând. Dumnezeu este credincios!

Traducere: Repalov Veaceslav


INVIDIA: CÂND DOMNUL NU ȚI-A DAT, DAR FOARTE MULT ÎȚI DOREȘTI. INVIDIA ESTE PĂCATUL DIAVOLULUI. RĂDĂCINA ȘI ÎNCEPUTUL PIZMEI ESTE MÂNDRIA.

EXISTĂ O SINGURĂ CALE DE IEȘIRE: NU TRĂI O VIAȚĂ STRĂINĂ.
PRIMEȘTE, CEEA CE ȚI-A DAT DUMNEZEU. SPRIJINEȘTE-TE PE MILA DOMNULUI ÎN HRISTOS IISUS. ACEASTĂ LUME NE OFERĂ PREZENTUL, DAR DUMNEZEU – VIITORUL!