CONTINUĂ SĂ VORBEȘTI CU DOMNUL, CHIAR ȘI ATUNCI CÂND NU-L AUZI!

“Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta! S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele, căci mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor… Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac” (Psalmii 88:1-2)


Uneori trecem prin perioade, când avem parte mai mult de lupte, decât de speranță. Suspinăm și dorim, ca viața să fie altfel (Romani 8:23). Ne rugăm, ne rugăm, și iarăși ne rugăm, dar totul de parcă devine mai greu. Uneori pur și simplu ne doare inima, din cauza dorințelor spulberate, a relațiilor distruse, din cauza înrăutățirii stării de sănătate, și din cauza păcatelor. Îți este cunoscut aceasta? De parcă nu există vreo speranță deosebită. Bucuria nu îți umple inima. Vin nori întunecați al disperării. Suferințele, care te apasă, doar se măresc. Relațiile nu se restabilesc. Ce să faci atunci?


Întotdeauna trebuie să avem măcar o scânteie de speranță, în situația, când ni se pare că nu există scăpare! Psalmul 88 – unul din cele mai triste Psalmuri. În el se vorbește despre rugăciunea neîncetată, a aceluia, care suferă, fără să aibă vreo scăpare, și care se vede pe marginea mormântului. DAR CONTINUIE SĂ SE ROAGE DOMNULUI.


Acest psalm se începe cu cuvintele: “Doamne Dumnezeul, mântuirii mele!” Acesta este numele Lui Dumnezeu – unicul loc luminos din acest Psalm. Este unica rază mică de lumină, care se strecoară prin întuneric. După ea – doar plânsete și doliu, nu puține întrebări la adresa lui Dumnezeu, cel ce suferă, dorește să afle, de ce Dumnezeu l-a lăsat, de ce El nu-Și varsă mila, nu Se îndură de el… Dar învățătura pentru mine și pentru tine din acest Psalm este aceasta:


Chiar dacă cântărețul de psalmi, se află într-o stare disperată, totuși nu încetează să mărturisească, că Dumnezeu – speranța și mântuirea Lui. Cântărețul de psalmi Îl numește pe Domnul, Dumnezeul mântuirii lui, ceea ce înseamnă, că el se aștepta ca Domnul să-l salveze, oricât de rea nu ar fi situația, totuși el se bizuia pe Domnul, mântuirii sale, și nădăjduia, că El va fi IZBĂVITORUL său. De aceea, CONTINUĂ SĂ TE ROGI DUMNEZEULUI, MÂNTUIRII TALE, VORBEȘTE CU EL, CHIAR ȘI ATUNCI, CÂND NU-L AUZI!


Când nu ai putere să rabzi, spune-I Domnului, când ți se pare, că El este departe, spune-I Lui despre aceasta. Când nu poți să mergi mai departe, spune-I despre aceasta Lui. Când ți se pare, de parcă durerea niciodată nu se va sfârși, spune-I despre aceasta Lui. Când te simți, de parcă dorești să cedezi, spune-I Domnului. Când totul este întunecat și posomorât, și nu se vede vreo scânteie de speranță, spune-I Domnului. El – Salvatorul tău. Este de neschimbat. Și chiar și atunci, când nu simți aceasta, El te aude. Apoi găsește câțiva copii ai Lui Dumnezeu, care au fost cumpărați cu sângele Lui Hristos, și de asemenea spune-I lor despre aceasta. Trebuie să ne purtăm sarcinile unor altora. Scoate-ți masca. Permite ca în viața ta să vină oameni, care pot să-ți aducă mângâierea Lui Dumnezeu și să te ajute să-ți duci sarcina – fie cea fizică, duhovnicească, sarcina relațiilor, sau oricare ar fi alta.

Uneori, pasul spre apropierea de Domnul și ajutorul, de care avem nevoie atât de mult, sunt roada unor astfel de vorbe profunde și sincere cu Dumnezeu. Vorbește cu Domnul, despre starea vrednică de plâns. Nu-ți pune deasupra ta, încă o povară sub numele: “la mine totul este bine”. Lasă această povară și privește la Iisus (Evrei 12:1-3), aruncând asupra Lui toate îngrijorările tale. Fii sincer(ă) cu Domnul. El Se va descurca cu totul. El îți poartă de grijă (1 Petru 5:7)!


- Fie ca mila Domnului să se reverse și asupra ta! Chiar și în fața morții apropiate, sau a singurătății depline, fie ca El să-ți umple inima mâhnită, cu încrederea în aceea, că El nu te va părăsi! În numele Lui Iisus Hristos, amin!



Traducere: Repalov Veaceslav