Primul verset al Bibliei, Geneza 1:1, are implicații și mesaje ascunse, absolut incredibile. De la crearea spațiului, timpului și materiei, statutul lumii văzute, până la planul de salvare a omului, totul într-un singur verset!
La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. (Geneza 1:1)
O traducere a Cărții Geneza, demnă de luat în seamă, este cea a filologilor Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu. Fiindcă textul Bibliei nu a fost scris în original cu semne de punctuație, rămâne la interpretarea cititorului unde se termină enunțul. În traducerea filologilor amintiți mai sus, enunțul tradus se întinde pe trei versete și se termină când Dumnezeu zice: să fie lumină. Deși nu ne vom folosi de această traducere, ci vom recurge la textul original, iată fragmentul cu pricina:
Se crede că Geneza a fost scrisă după dictare pe Muntele Sinai, când Moise a fost în prezența lui Dumnezeu 40 de zile fără să mănânce și să bea (Exod 34:35). Unii rabini susțin că textul Genezei are șapte straturi de înțelegere și că este scris după dictare, Dumnezeu fiind autorul, Moise scribul. Fiecare literă are o poziție perfectă în text.
Rabinii aranjează textul în coloane cu lățimi multiplu de 7 litere, fără spații și punctuație. Apoi numără fiecare a șaptea literă a textului Genezei și obțin un nou enunț din respectivele litere. Se repetă procesul pe verticală și diagonală. Aranjarea textului poate fi făcută într-un număr nelimitat de moduri deoarece, în ebraică, vocalele pot fi consoane. Aceste trei straturi, plus cele patru straturi asupra versetului (conotativ, denonativ, cu subînțelesuri și poetic), ne dau șapte straturi de înțelegere. Rabinii procedează la fel cu orice fragment din Vechiul Testament care începe cu sintagma: așa vorbește Domnul.
Studiul Scripturii este o îndeletnicire nobilă pentru evreii ultra-ortodocși.
Exemple de nuanțe și arome în Scripturile ebraice
Astfel, orice declarație dumnezeiască are o infinitate de nuanțe, tâlcuri și mesaje secrete, unele criptate numeric. Când vine vorba de mesaje criptate, cuvintele cu aceeași valoare numerică fac parte din același grup contextual. De exemplu, cuvântul AB’ sau AV’ (tată) are valoarea 1+2=3, cuvântul AM’ (mamă) are valoarea 1+40=41, iar I’L’D (copil) are valoarea 10+30+4=44. AB(3)+AM(41)=ILD(44), adică tata+mama=copil.
În plus, interpretatorul nu e obligat să ia o singură literă pentru un singur semn. Pentru A poate lua întregul ALEF și atunci nu mai are două litere pentru tată, ci mai multe: ALEF-BEYT. Și, din nou, a doua literă, cu pronunția ei, L cu LAMED: A–LAMED-E…-F… Însă totul trebuie descifrat în context scriptural. De aceea, accesul la textul original este important, straturile de înțelegere fiind suculente și hrănitoare pentru suflet (Luca 4:4) fiindcă revelează natura lui Dumnezeu.
Profeții criptate
Uneori, în mesajele acelea criptate se află profeții.
Profeție criptică: numele premierului israelian Ițhak Rabin, intersectat cu expresia asasin care va asasina.
Profeția a fost descoperită și în alte texte ale Torei, oferind chiar data, locul și numele asasinului: Amir. Întreaga criptare e-n formă de armă de foc.
Premierul Ițhak Rabin a fost avertizat de cel care a făcut descoperirea, dar el a ignorat-o și a fost omorât (link AICI). Coincidență sau nu, interesant este că metoda de criptare a profețiilor biblice este folosită în criptarea sau arhivarea informațiilor digitale. Pentru criptare, se face o amestecare a cuvintelor, iar pentru arhivare, să faci dintr-un fișier mare unul mic, înlocuiești unele cuvinte întregi cu o singură literă. E ca și cum Scriptura a venit arhivată și criptată din cer, însă, spre deosebire de arhivele digitale, fiecare strat este lizibil și are sens. Cu siguranță că Duhul Sfânt are o capacitate infinită de procesare a informației, iar când Dumnezeu a dictat Cartea Genezei, a făcut-o perfect, pe limba vorbită de Moise. Nu numai oamenii sunt preocupați să descopere adâncimile lui Dumnezeu (Iov 11:7), ci și Însuși Duhul Domnului are această preocupare, de a descoperi aceste taine din Tatăl:
Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.
Din păcate, unii oameni nu sunt preocupați să descopere adâncimile lui Dumnezeu, ci ale Satanei (Apoc. 2:24). Am închis paranteza.
Geneza 1:1 ca sumarizare a creației
Putem privi primul verset al Genezei ca o sumarizare a întregii creații. Iar această sumarizare consemnează cele mai importante lucruri pe care trebuie să le știm despre creație. Anume: la început (adică a fost creat timpul), Dumnezeu a făcut (să știm că există un creator) cerurile (două ceruri: văzduhul sau atmosfera respectiv spațiul cosmic, nu neapărat în această ordine) și pământul (materia). În al treilea cer, dincolo de văzduh și de spațiul cosmic, spune Apostolul Pavel, se află Dumnezeu (2 Corinteni 12:2).
Așadar, primul verset al Genezei ne spune, în linii mari, că dimensiunea temporală are un început. Iar știința ne spune la fel, că timpul are, într-adevăr un început, că universul nu este etern. Versetul ne mai spune, tot în linii mari, că a fost creat locul în care să se pună toată creația, anume spațiul cosmic. Simultan cu crearea timpului și spațiului, materia a fost creată. Pământul este materie. Planeta a fost creată, pământ care are un strat gazos ce nouă ne dă senzația de boltă (datorită unui efect optic). Iar acest strat se numește văzduh. Geneza 1:1 ne spune că prima dată a fost făcut pământul, nu spune nimic despre celelalte astre, care în antichitate erau numite simplu stele.
Ceruri elastice
Din versetele următoare ale Genezei aflăm că au fost făcuți luminătorii de zi și noapte (v14) și stelele (v16). Toată mulțimea stelelor este cuprinsă în câteva cuvinte: a făcut și stelele. Pentru Dumnezeu, pământul era important. A lucrat cu mai multă migală la facerea pământului (trei zile) decât la restul stelelelor (o zi), oricâte ar fi. Stelele sunt doar un detaliu cuprins în câteva cuvinte (a făcut și stelele…). Pentru El pământul era important fiindcă acolo voia să îl pună pe om.
Din următoarele cărți după Geneza aflăm că Dumnezeu a întins spațiul să pună stelele în acel spațiu întins (AICI toate versetele). Pământul era întocmit, iar Dumnezeu a întins spațiul. Iar peste planetă a întins văzduhul. Cuvântul folosit, întins(nā·ṭū), este sinonim în ebraică cu a desfășura, a răsfira sau a întinde ca pe un elastic. Adevărul științific este că spațiu-timpul este elastic. Orice masă întinde spațiul din jurul său ca pe un elastic și creează fenomenul numit gravitație. Această întindere făcută de Mâna Lui, această expansiune, nu s-a oprit nici în ziua de azi, universul este în expansiune. Însă se va opri la sfârșitul vremurilor, când cerurile vor fi adunate laoaltă ca un sul (Isaia 34:4).
Primul cuvânt din Geneza 1:1, bereșit
Am văzut că primul strat de înțelegere al versetului din Geneza 1:1 ne spune că au fost făcute timpul, spațiul și materia, iar Dumnezeu este autorul. Primul cuvânt al Scripturii este ebraicul bereșit/ barașit (בְּרֵאשִׁית). Acest cuvânt are multe înțelesuri, primul din ele fiind: la început.
În al doilea strat de înțelegere, ebraicul bereșit/ barașit (vezi AICI unde mai este folosit) are nu numai sensul la început ci și la începutul domniei. În limba română, începutul domniei unui voievod mai este numit descălecat. Asta ne spune că Dumnezeu este o persoană responsabilă. Adică din primul moment în care a început creația, Dumnezeu și-a asumat domnia asupra creației, nu a făcut-o ca s-o părăsească, așa cum susține, eronat, deismul. Domnia lui Dumnezeu asupra lumii văzute a început din momentul în care a făcut-o. La descălecat, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Vedem în Scripturi că bereșit stabilește începutul domniei, o domnie în care domnitorul locuiește în mijlocul domeniului său, nu în exil. Când domnitorul bereșit (descalecă), își începe domnia pe domeniul pe care s-a așezat și îi aparține din acel moment.
La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului. (Ieremia 26:1)
Dumnezeu este cu noi încă de la început și va fi cu noi până la sfârșitul veacului (Mat. 28:20). Iar de atunci urmează veșnicia.
Bereșit și planul de mântuire a omului
Am văzut că primul strat de înțelegere ne spune că Dumnezeu a făcut simultan spațiul, timpul și materia. Al doilea strat de înțelegere al Genezei 1:1, mai precis primul cuvânt din Biblie, bereșit/ bereshit ne spune că Dumnezeu domnește de la începutul creației. Urmează al treilea strat de înțelegere.
Al treilea strat de înțelegere ne arată că, în primul cuvânt al Scripturii, bereșit, se află întregul plan de mântuire a omului. Da, totul într-un singur cuvânt.
Geneza 1:1 în ebraica de azi și în paleo-ebraică
Limba ebraică și-a păstrat nucleul lingvistic de limbă semitică, deși și-a schimbat alfabetul. Chiar și la noi, la români, până în anul 1862, aceleași cuvinte nu erau scrise cu litere latine, ci cu litere chirilice (Wiki AICI). Adică se vorbea cam aceeași limbă, dar se scria cu alte litere. Tot așa s-a întâmplat și cu limba ebraică. Chiar mai vechi decât alfabetul folosit în textul de mai sus este unul în care literele erau pictograme. Alfabetul folosit de Moise la scrierea Genezei a fost unul cu pictograme (cam ca hieroglifele egiptene). Iată lista completă a pictogramelor:
Fiecare literă e o pictogramă, iar fiecare pictogramă reprezintă un substantiv. Fiecare substantiv implică ceva, în funcție de context. De exemplu, A, Alef, poate însemna vițel sau poate însemna El, adică Dumnezeu. Waw e cârlig, dar în context cu o mână (Yad/ Yod) poate fi unghie.
Bereșit, transpus în pictograme, e ca o poveste în imagimi: cort + cap + bou + dinți + mână + legământ (cruce). Deja văzând că la capăt se află o cruce, ne putem da seama, în linii mari, că e vorba de mântuirea omului prin moartea lui Hristos pe cruce.
Povestea din pictograme
Așadar, primele două litere bet + resh înseamnă cort + cap. Fiindcă tată am văzut că e AB’, alef + bet, adică bou + cort, tăria cortului, fiul e capul cortului, în ebraică BAR. Și așa și este, Tatăl i-a dat Fiului toată puterea (Mat. 28:18). Să continuăm. Alef e o literă mută, dar rămâne scrisă și are simbolul capului de bou, de vițel. Boul am zis că mai este simbolul tăriei și mai este pictogramă pentru El, adică Dumnezeu. Până acum avem Fiul lui Dumnezeu… Dacă luăm împreună primele trei litere, bet + resh + alef, ne-ar ieșit cuvântul creator: BARA, așadar Fiul lui Dumnezeu e și Creator (Ioan 1:3). Următoarea literă e shin, cu pictograma de dinți, care mai înseamnă zdrobire, distrugere. Dar dacă luăm shin împreună cu alef, adică boul + dinții, cuvântul e aish, adică foc. Semnul pentru mână, Yod, reprezintă o lucrare sau faptă. Iar pictograma lui Tav e o cruce.
În final avem: Fiul lui Dumnezeu (părăsește Cortul) să fie zdrobit de lucrarea mâinilor pe o cruce. Ceea ce scrie și-n Isaia 53:5, că El va fi zdrobit pentru păcatele noastre. Doar că a zdrobi mai poate fi și la diateaza activă, nu doar pasivă. Dacă iei bereshit, nu bereșit, în loc de shin va fi sin + het = shin, adică ghimpe + zid = distrugere. Păcatul mai este numit ghimpe sau bold (1 Cor. 15:55) respectiv zid de despărțire dintre om și Dumnezeu (Isaia 59:2). Aici am avea a zdrobi la diateza activă: Fiul lui Dumnezeu (părăsește Cortul) să distrugă boldul și zidul de despățire, la cruce.
Data și locul împlinirii profeției bereșit
Ultimele două litere din bereșit ne vorbesc despre crucificare și motivul sacrificiului. Înlocuind literele Yod și Taw cu valorile lor numerice, obținem 10 și 400. Produsul lor este 4.000. Așadar, Hristos trebuia să vină în lume în anul 4.000 de la creație. Unul din motivele pentru care sunt ținute genealogiile în Vechiul Testament este pentru a calcula cu acuratețe anii. Dacă veți calcula când s-a născut fiecare patriarh de la Adam încoace, veți obține anul nașterii lui Hristos, anul este 4.000 de la creație. Când verificați acest calcul, să nu uitați că anul 1 d. Hr. este anul 4 î. Hr.
Ne spune profeția bereșit și locul? Desigur. Litera shin mai este prescurtare pentru Ierusalim, având trei linii verticale peste una orizontală. Ierusalimul e situat între trei văi: Hinnom, Tyropoeon și Iosafat. Cine a fost în vizită în Israel știe că sunt de vânzare tricouri cu litera shin, așa cum în New York sunt cu I♥NY.
Suntem abia la al doilea cuvânt din Cartea Genezei. Acest cuvânt este un verb care e conjugat la persoana a III-a singular, deși subiectul enunțului este la plural (descris la următorul cuvânt, în următoarea parte). Acest verb, bara, s-ar traduce prin a aduce în ființă, a crea. Prin Isaia ni se explică același lucru:
Mâna Mea a întemeiat pământul și dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au și înfățișat îndată. (Isaia 48:13)
A crea vs. a modela, bara vs. yatsar
Dumnezeu a adus în ființă timpul, spațiul și materia, iar verbul folosit pentru asta în Geneza 1:1 e bara. Adică înainte nu exista un lucru, iar Dumnezeu l-a chemat în ființă prin Cuvântul Său. Nu același verb este folosit și pentru crearea omului. Dumnezeu l-a creat în mod artistic pe om, iar pentru asta există verbul yatsar care s-ar traduce prin: a modela, a sculpta, a compune (ca pe o poezie sau o simfonie), a face design.
Primul cuvânt din Geneza 2:7 nu e bara, ci o conjugare a verbului yatsar.
P.S. Dacă textele în ebraică sunt inversate cu citire de la stânga la dreapta, nu de la dreapta la stânga (cum e corect), e o eroare de afișare din cauza site-ului. Ne cerem scuze.
