Faptele apostolilor. Capitolul 16 J. N. Darby

Categorie: Cartile Bibliei
 

Pavel, caracterizat de libertatea şi de puterea Duhului

Pe Pavel îl caracterizează libertatea şi puterea Duhului. El este ceea ce Duhul Sfânt îl face. Dacă Domnul Isus i Se revelase, deşi Anania putea da mărturie despre aceasta, el trebuie în realitate s-o dovedească prin puterea lucrării sale. Efectele acestei lucrări, ca şi caracterul ei, sunt relatate în capitolele 16-20. Acţiunea şi libertatea Duhului Sfânt sunt arătate în ele într-o manieră remarcabilă.

Circumciderea lui Timotei

Probabil că nu este niciun alt exemplu mai remarcabil despre acest lucru decât ceea ce Pavel face aici cu privire la Timotei. El foloseşte circumcizia cu toată libertatea, pentru a înlătura prejudecăţile iudaice. Este foarte îndoielnic dacă, potrivit legii, Timotei trebuia să fie circumcis. Ezra şi Neemia ne arată cum soţiile străine sunt alungate; însă aici, mama fiind iudeică, Pavel face ca rodul acestei căsătorii amestecate să urmeze regula iudeilor şi să se supună ritului respectiv. Libertatea recunoaşte pe deplin legea la locul ei, deşi ea însăşi este scutită de ea, şi afirmă cu distincţie, pentru siguranţa neamurilor, lipsa oricărei pretenţii, din partea creştinilor iudei, de a impune legea asupra neamurilor. Pavel îl circumcide pe Timotei şi nu se supune nici măcar pentru un ceas celor care l-ar fi silit pe Tit să fie circumcis. El se făcea iudeu cu iudeii din dragoste; însă iudeii, de partea lor, trebuiau să renunţe la orice pretenţie de a impune legea altora. Decretul dat la Ierusalim este adus la cunoştinţa bisericilor - un răspuns clar pentru orice evreu care dorea să supună neamurile iudaismului. Acest decret, putem remarca, era al apostolilor şi al bătrânilor (versetul 4).

Călăuzirea Duhului Sfânt: chemarea în Macedonia

Doar Duhul Sfânt este cel care îl călăuzeşte pe apostol. El îi interzice să propovăduiască în Asia (provincia cu acest nume) şi nu-i îngăduie să meargă în Bitinia. Printr-o viziune în timpul nopţii ei sunt chemaţi în Macedonia. Este bine să notăm aici că, în timp ce evanghelia este trimisă prin intermediul slujbei lui Pavel către orice făptură de sub cer, totuşi există îndrumări specifice în ce priveşte locurile unde trebuie să mergem. Să remarcăm că, de aici înainte, alături de Pavel vine şi Luca.

La Filipi

Aici apostolul merge întâi la iudei, chiar când era vorba doar de câteva femei care se adunau pe malul râului - un loc, se pare, în mod obişnuit ales atunci când nu exista sinagogă. O femeie de origine greacă, care se închina Dumnezeului lui Israel, este convertită prin har. Astfel uşa este deschisă şi cred şi alţii (versetul 40). Aici Satan încearcă să oprească lucrarea prin aducerea unei mărturii pentru slujitorii Cuvântului. Nu că duhul respectiv Îl recunoştea pe Isus - n-ar mai fi fost în cazul acesta un duh rău şi n-ar mai fi stăpânit-o pe roabă. El vorbeşte despre unelte şi despre Dumnezeul Cel Preaînalt, pentru a-şi atrage o parte din slavă - silit probabil să vorbească şi de prezenţa Duhului, aşa cum fusese cazul cu alte duhuri în prezenţa lui Isus, atunci când puterea Lui era înaintea lor. Mărturia lui Satan nu putea merge aşa de departe încât să-L recunoască drept Domn; şi dacă Pavel n-ar fi dat dovadă de credincioşie, duhul rău ar fi amestecat lucrarea vrăjmaşului cu cea a Domnului. Însă Pavel nu căuta o mărturie pentru el, nici una dată de un duh rău, oricare ar fi fost aparenţele unei astfel de mărturii. Dovada pe care duhul rău trebuia s-o dea despre faptul că puterea lui Dumnezeu era prezentă acolo era să se supună ei prin a ieşi afară. El nu putea constitui un sprijin pentru lucrarea lui Dumnezeu. Vedem în această împrejurare lipsa de interes a apostolului pentru slava sa personală, discernământul său spiritual, puterea lui Dumnezeu care-l însoţea şi credinţa care nu doreşte alt sprijin decât cel al lui Dumnezeu. Ar fi fost folositor să aibă o mărturie adusă pentru lucrarea sa; raţionamentul cărnii ar fi spus: „Nu am căutat o astfel de mărturie“. Persecuţia ar fi fost evitată. Însă Dumnezeu nu doreşte nicio altă mărturie decât cea pe care El Însuşi Şi-o aduce. Nicio alta nu poate fi o mărturie de la El, căci El Se revelează acolo unde nu este cunoscut; credinţa se bazează doar pe El ca să o aducă. Pavel a mers înainte fără să fie tulburat de această încercare maliţioasă a vrăjmaşului şi probabil evitând cu înţelepciune conflictul acolo unde nu era nicio roadă pentru Domnul, până când, prin insistenţa acestei încercări, el a fost forţat să riposteze. Duhul lui Dumnezeu nu tolerează prezenţa unui duh rău atunci când acesta se manifestă activ înaintea Lui. El nu Se lasă înşelat de şiretlicurile lui dându-i importanţă printr-o interpunere voluntară; căci El Îşi are propria lucrare şi nu Se abate de la ea ca să Se ocupe de vrăjmaş. El Se ocupă, în dragoste, cu sufletele. Însă, dacă Satan Îi iese în cale pentru a produce confuzie în aceste suflete, Duhul Se descoperă pe Sine în energia Sa, iar vrăjmaşul fuge dinaintea Lui.

Resursele lui Satan; Dumnezeu foloseşte răul pentru binecuvântarea temnicerului şi pentru întemeierea unei adunări

Satan însă nu este lipsit de resurse. Puterea pe care n-o poate exercita într-un mod direct, el o foloseşte în a întărâta patimile şi poftele oamenilor în opoziţie cu acea putere împotriva căreia el însuşi nu poate rezista şi care nu se uneşte cu el şi nici nu-l recunoaşte. După cum gadarenii au dorit ca Isus să plece din ţinutul lor (Matei 8:34 ), după ce-l vindecase pe demonizat, tot aşa filipenii se ridică împotriva lui Pavel şi a însoţitorilor lui la instigarea oamenilor care-şi pierduseră câştigul necinstit. Însă Dumnezeu Se foloseşte de toată această situaţie pentru înaintarea lucrării Sale şi pentru a-i da conturul dorit de El. Trebuie ca temnicerul să fie convertit şi ca magistraţii înşişi să recunoască nedreptatea făcută trimişilor lui Dumnezeu. Adunarea este astfel strânsă, o turmă (aşa cum dă mărturie epistola adresată lor) plină de dragoste şi afecţiune. Apostolul merge să lucreze în altă parte. Vedem aici o mărturie mai activă, mai energică decât în cazul similar întâmplat lui Petru. Intervenţia lui Dumnezeu este mai izbitoare în cazul lui Petru. Acolo era vorba de vechiul Ierusalim, lipsit de toate, cu excepţia urii, şi de Dumnezeul rămas credincios celui ce se încredea în El. Ura rămâne dezamăgită în aşteptările ei. Pavel şi Sila cântă, în loc să doarmă; uşile se deschid deodată, iar temnicerul este convertit, şi de asemenea familia lui. Magistraţii sunt obligaţi să vină să se roage de Pavel. Acesta este rezultatul tulburării. Vrăjmaşul a greşit aici. Le-a oprit apostolilor lucrarea în Filipi, însă i-a trimis să predice în altă parte, după cum de fapt era voia lui Dumnezeu.

Nu trebuie să trecem în tăcere peste această energie care cuprindea case întregi şi le supunea credinţei creştine. O vedem totuşi doar atunci când este vorba de introducerea neamurilor*. Însă Corneliu, Lidia, temnicerul din Filipi sunt cu toţii mărturiile acestei puteri.

* Vedem totuşi, în cazul Lidei şi Saronului, ceea ce este analog introducerii unui popor (Fapte 9:32-35 ). Ei au auzit de minunea întâmplată cu Enea; şi toată cetatea şi împrejurimile s-au întors la Domnul. Saronul era un district de-a lungul ţărmului.

sursa: https://comori.org/