La fântâna Celui Viu

1. La fântâna Celui Viu, care mă vede,
Doborâtă de-ntristare stă Agar;
Alungată în pustia care-i arde
Sufletul plin de durere și amar.
Când un înger din cereasca înălțime
S-a oprit în dreptul ei și i-a vorbit:
„Nu te teme fiică, Domnul e cu tine!”
Și de-atunci acel loc astfel s-a numit.

R: /: La fântâna Celui Viu, care e Domnul,
Stai de vorbă azi cu El lângă izvor.
Prietene, oricine-ai fi
Spune-ți dorul inimii,
El cu drag te va primi. : /

2. La fântâna Celui Viu, ce te așteaptă,
Copleșit de remușcare și-abătut,
Cauți demult și tu măcar un strop de apă
Ostenit de drumul ce l-ai străbătut.
Cel ce dă la săraci pe Domnul împrumută
Aceasta dacă o faci și cerul te ajută,
De ești aici milos și credincios în toate
Te va primi Hristos în sfintele palate.