Slăvit să fii de toate cele!

1. Slăvit să fii de toate cele !
Căci toate, Doamne le-ai creat,
Iar de-Ţi iei Tu viaţa din ele,
Se-ntorc în lutul blestemat.
Cât timp mai am un duh de viaţă,
Şi inima-mi mai bate-n piept,
Slăvesc făptura Ta măreaţă,
Căci numai Tu eşti bun şi drept.

R: Slavă, slavă, Ţie,
Sursă de tărie,
Numele-Ţi fie slăvit.
Slavă, slavă, Ţie,
Sursă de-apă vie
Veşnic să fii preamărit.

2. Eşti cel mai sfânt, o, Doamne mare,
În faţa Ta totu-i mărunt;
Tu, Doamne n-ai asemănare,
Căci Tu eşti marele „Eu sunt”.
Ai fost şi eşti, vei fi-n vecie,
Prin Tine suntem azi şi noi,
Te rog, o, Doamne, dă-mi şi mie,
Puterea să nu dau ’napoi.