Mă întorc cu căinţă

1. Mă-ntorc cu căinţă, Părinte-al iubirii,
Să-Ţi cer azi iertare pentru-al meu trecut.
Tu ţi-ai dat viaţa ca preţ al mântuirii
Când eu rătăceam ca şi fiul pierdut.

R1: /: Departe de casă în bezna pierzării,
În poftele rele adânc cufundat,
Setos de plăcere, eu am dat uitării
Palatul iubirii din care-am plecat. :/

2. Am ajuns în tină, călcat în picioare,
În ţara robiei cumplit umilit.
N-am fost pentru nimeni, Isuse, valoare
Am fost pe vecie pierzării sortit.

R2: /: Viaţa ce-n dar Tu, Isuse, mi-ai dat-o
Curată, sclipind ca un vas preţios,
Am zdrobit-o-n cioburi şi-apoi fără milă
Eu am risipit-o-n praful de jos. :/

3. Dar Tu coborât-ai aici jos în tină,
În praful acela-n genunchi te-ai plecat
Şi ciob lângă ciob cu iubire divină,
Ai pus laolaltă acel vas sfărmat.

R3: /: De-aceea Isuse, viaţa-mi întreagă
În mâinile Tale deplin Ţi-o predau
Şi orice mi-ai cere, ajută-mi, o, Doamne
Cu inima largă să pot ca să-ţi dau. :/