Îmi amintesc plângând de vremea

1. Îmi amintesc plângând de vremea
Întâi dragoste-i de Tine
Ce dor frumos ardea atuncea
Ce-nfiorãri şi ce suspine
Cum te urmam fãrã de teamã
Şi-n locul cel mai plin de fiare
Nimic n-aveam sã-Ţi cer şi totuşi
N-aveam o dragoste mai mare.

R: Isuse dulce har.
Mai dã-mi acest scump jar
Sã-mi poartã iar şi sã rãmân
În dragostea dintâi.

2. Nu te iubeam pentru-o nãdejde
Nimic lumesc n-aveam în mine.
Ci te iubeam pentru iubirea
Nemãrginitã pentru Tine
Nimic nu promiteam iubirii
Nimic nu-mi trebuia anume
Doar decât dragostea de Tine
Nimic n-aveam mai scump pe lume.

3. Nu erau piedici sã mã ţinã
Nici depãrtãri, nici frig, nici teamã !
Nici legãturi sã mã opreascã
Nici moarte s-o mai bag în seamã
Nu mai era nici dor, nici lume
Nici fraţi şi nici pãrinţi, nici casã
Era numai un zbor spre ceruri
Şi-o sfântã dragoste frumoasã.