Era o zi de dalbă primăvară

1. Era o zi de dalbă primăvară
Când pomii-s plini de mii de muguri deşi
Era o zi când pe cărări ninsese
Petale albe, floarea de cireş.

2. Era un cer senin, senin albastru
Şi-atâtea flori câmpia presărau
Îşi legănau pe vârfuri ‘nalte crinii
Potirul alb frumos de catifea.

3. Şi adia aşa uşor zefirul
În umbra deasă a codrilor din deal
Ascuns în iarbă îngâna izvorul
Cu susur lin un cântec pe-a lui mal.

4. Aşa era în ziua când, Isuse
Pe Tine-ntâia oară Te-am văzut
Aşa era o zi de primăvară
Cu dalbe flori când eu Te-am cunoscut.

5. Eram pe iarba de mătase-n luncă
Şi lăcrămioare-mi adunam în braţ
Tu ai trecut şi-n urma Ta, Isuse
Te-a urmărit privirea-mi cu nesaţ.

6. Erai frumos ca Soarele din ceruri
Cu faţa albă, albă ca de crin
În părul Tău lucea fior de raze
Şi-Ţi era chipu-atâta de senin!

7. Era de vină oare primăvara?
Era de vină câmpul înverzit?
Ce-a fost pe urmă nu-mi aduc aminte
Dar ştiu, Isuse drag, că Te-am iubit.

8. Atâta ştiu, că Tu-mi eşti totul, Doamne
Că Te-am dorit cu drag mereu de-atunci
Şi că păstrez la pieptu-mi lăcrămioare
Din ziua când Te-am cunoscut în lunci!