Cu haina iubirii s-acopãr mereu,

1. Cu haina iubirii s-acopăr mereu,
Pe cel dezgolit de ispită.
Şi-n greu sã nu-l judec în cugetul meu,
Rostind o sentinţă grăbită.

R: Iubirea, Iubirea
Să-mi umple de-a pururi trăirea.
Iubirea, Iubirea,
Împlinească-şi în mine menirea.

2. Nici sabia sfânt-a dreptăţii de sus,
Nicicând să n-o scot cu grăbire.
Ci pururi să-nvăţ de la Domnul Isus,
Dreptatea născută-n iubire.

3. Nici piatra osândei ce-a rece şi grea
În mâini să n-o am ridicată.
Ci dragostea sfântă cu focul din ea,
Să facă deplin judecată.

4. Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat,
Păcatul cu-a lui rădăcină.
Că-n dragoste sufletul este curat,
Prin ea se păstrează-n lumină.

5. Prin răni de păcate să torni nesfârşit,
Balsamul iubirii Divine.
Căci dragostea-i semnul că Domnul Isus
Născutu-ne-a-n nou din iubire.