Colindat-am lumea toată

1. Colindat-am lumea toată,
Si-am crezut că-s înţeleaptă, dar m-am înşelat.
La şcoli n’alte am umblat,
De maimuţă am aflat, ei m-au învăţat.
Ei mi-au spus că doar natura,
Ea mi-a dăltuit făptura,
Şi că totu-i transformat, nu-i nimic real.
M-au făcut să cred minciuna,
Si să zic ca ei într-una,
Însă Tu m-ai cercetat, şi m-ai deşteptat

2. Au uitat de Tine Tată,
Mintea lor le-a fost lăsată în deşertăciuni,
Azi se cercetează-ntr-una,
Nu au cunoscut măsura, şi s-au ingâmfat.
Tu ai făcut universul,
Si i-ai scris în spaţii mersul,
Legile ce le-ai creat, nu s-au mai schimbat.
Oştirea cerească toată,
Ea te laudă, o Tată,
Numai omul a uitat, că Tu l-ai creat.

3. Sunt făptura minunată,
Prin Cuvântul Lui creată, eu îi mulţumesc,
Nu-s maimuţă poluată,
Sunt din viţă mai aleasă, sunt din Dumnezeu.
A mea minte luminată,
Vrea să-ţi spună că-i iertată,
Cunoştiinţa veche-a mea s-indoit şi ea,
Sunt tot-una cu chemarea,
Cerului şi vindecarea,
Dragostea m-a vindecat şi m-a eliberat.

4. Omule primeşte-l iată,
Eşti făptura minunată, tu să te smereşti,
C-azi dorim, noi Sfinte Tată
Să avem un chip odată, cel Dumnezeiesc.
Te iubeşte şi te-aşteaptă,
Să-ţi reverşi privirea toată,
Către frumuseţea Sa, şi tu eşti din ea.
Vrea din moarte să te salte,
Si să duci a Lui bucate,
Mângăiere să îţi dea, asta-i voia Sa.