Când cerurile au picurat

1. Când cerurle au picurat din slavă
Pământul mărturia lui şi-a dat,
Iar norii au picurat neprihănirea;
/: Ascultă glasul Celui Preaînalt. :/

2. Eu şterg fărădelegile ca norul
Ca ceaţa şterg păcatul şi îl rup.
Întoarce-te că Eu sunt Făcătorul,
/: Eu te-am răscumpărat prin Fiul Sfânt. :/

3. Căci voi turna peste pământuri ape
Şi râuri pe pământul însetat.
Turna-voi Duhul meu pe-acel ce crede,
/: Va fi copilul binecuvântat. :/

4. Va răsări ca firele de iarbă,
Ca sălciile lângă pâraie reci.
Aşa vorbeşte Cel dintâi şi-n urmă
/: Acel ce-i Dumnezeu în veci de veci. :/

5. Va zice unul eu al Domnului sunt
Iar altul s-a numi chiar Israel
Iar altul se va scrie cu-a sa mână
/: Al Domnului sunt şi-l slujesc pe El. :/