O, Doamne ai milă de toți

1. O, Doamne ai milă de toți care-i chemi
Să vină pe urmele Tale,
/: Ajută-i în lupta din grele vremi,
Nimic să nu-i frângă pe cale. :/

2. Ajută-l pe-acel care-n urmă-a lăsat
Prea mari prietenii sau păcate,
/: Să nu-l mai întoarcă din drumul curat
Dorinţa spre cele lăsate. :/

3. Ajută-l pe-acel ce-a lăsat pe pământ
Iubiri prea adânci şi prea grele,
/: Să nu-Ţi lase calea, cu duhul înfrânt
Şi inima-ntoarsă spre ele. :/

4. Ajută-l pe-acel ce-a lăsat multe-averi
Şi scapă-l din orice robie,
/: Ca liber de-a lumii deşarte poveri,
Să-Ţi poată urma numai Ţie. :/

5. Ajută-l pe-acel cu suflet legat,
Ce-ascunse păcate-ar mai ţine,
/: Căci cel care Tu nu-l desparţi de păcat,
Păcatu-l desparte de Tine. :/

6. Ajută-l pe-acel ce plecând lasă tot,
Pe veci să se rupă de toate,
/: Să n-ajungă stâlp ca femeia lui Lot
Privind blestemata cetate. :/

7. Ajută-l pe-acel ce-a ajuns pe altar
Şi nu-i pregătit de junghiere,
/: Să nu-l prindă frica de-al morţii hotar,
Pierind la un pas de-nviere. :/

8. Ajută-i pe toţi când e clipa cea grea,
Să biruie tot ce-i mai leagă,
/: Ca dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta,
Să-Ți afle-a Ta dragoste-ntreagă. :/

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 347.
Autor text: Traian Dorz.