Mi-aduc aminte, Domnul meu

1. Mi-aduc aminte, Domnul meu, de-aceea zi atât de-amară
Când umăru-Ți ducea din greu al crucii lemn ca pe-o povară.
În urma Ta sute și mii veneau să-Ți vadă cruda moarte
Cu cei pe care i-ai iubit să Te privească de departe.

R1. Pe drum, cu spini încununat, mergeai, o, scumpe Împărat,
/: Erai de bice crunt lovit, o, cât de mult ai suferit. :/

2. Mi-aduc aminte, Domnul meu, cum pentru-a mele mari păcate,
Aceastea toate Ți s-au dat să pleci cu ele din cetate.
Pe poartă Tu când ai ieșit, un bocet se-auzea-n mulțime,
Plângeau femei ce te-au slujit, plângeau săracii după Tine.

R2. Pe drum, cu spini încununat, mergeai, o, scumpe Împărat,
/: Erai de bice greu lovit dar Te loveau necontenit. :/

3. Mi-aduc aminte Domnul meu, și trist m-aplec sub a Ta cruce,
Ca Simon, ce venea din câmp, dorind povara a Ți-o duce.
Eu nu-s ca el dar sunt partaș la suferinți și la durere
Cand fratii mei nemangaiati cer de la Tine mangaiere.

R3. Pe drum, cu spini încununat, adesea ai îngenunchiat,
/: Rugai pe Tatăl pentru noi, să ne ajute în nevoi. :/

4. Mi-aduc aminte, Domnul meu, cum, țintuit în trei piroane,
Stăteai urcat între tâlhari, privind spre cetele dușmane.
Izvor de sânge trupu-Ți da, pe rând iertare să primească
O lume ce-n păcat zăcea și nu voia să Te cunoască.

R4. Cu spini pe cap încununat, plângeai, o, scumpe Împărat,
/: Plângeai privind spre mama Ta, ce jos la cruce Te plângea. :/