Se-aude sus pe cer un cânt de glorii

1. Se-aude sus pe cer un cânt de glorii,
Mai e puțin, să nu te lași răpus.
Să nu-ți pierzi frate premiul alergării,
Curând e întâlnirea cu Isus.

R1: Când negura amenință în zare,
Și cerul e mereu întunecat,
Chiar dacă urlă marea cu turbare,
Destinul tău e binecuvântat!

2. Mă lupt cu fiecare ceas ce trece,
Să 'nalț pe culmi al dragostei stindard.
În clocot doar nu căldicel, nici rece,
Ci-n Duhul Tău mereu, mereu să ard.

R2: Când se vor termina acestea toate
Și Mirele cât va mai zăbovi,
Eu nu știu dacă nu va fi la noapte,
Dar știu că Cel ce vine, va veni.

3. Cum se înalță-n zboruri ciocârlia,
În albe stoluri vom pleca și noi.
Vom părăsi pe totdeauna glia,
Purtând pe cap cunună de erou.

R3: Tânjesc în așteptarea țării mele,
E năzuința mea de căpătâi,
Să las în urmă mii și mii de stele,
Pe frunte drag Isus să mă mângâi.
Vreau să mă strângi la pieptul Tău, o Tată,
Să uit tot greul ce l-am dus cândva.
Să-mi spui cu voce-ați binecuvântată
O, vino slugă bună-n casa Mea!