Un dor mai am, Isuse Sfânt

1. Un dor mai am, Isuse Sfânt,
un dor ce-mi arde inima:
Ca pe acest pustiu pământ,
să vină-mpărăţia Ta!
În ea ispite nu vor fi,
nici plâns, nici greu și nici amar,
durerile se vor sfârşi,
căci vor ajunge-al lor hotar.

2. O, numai Tu Isus iubit,
cu sfântă pacea Ta din cer,
poţi ca să vii în ajutor,
trudiţilor ce astăzi pier.
Căci lumea azi se zbate-n greu
și-aşteaptă-aşteaptă ne-ncetat,
ca Tu să vii s-o liberezi
de sub povara de păcat.

3. Dar mult nu va mai fi - o ştiu,
când iar, din nou, vei reveni,
și pe acest pământ pustiu
o "floare" Tu vei răsădi;
O floare-a cărei rădăcini
nu cresc în lumea celui rău,
o floare fără mărăcini:
e Pacea de la Dumnezeu.

4. Și pacea sfântă ce o dai
de sus, din slăvile cereşti,
din tot ce-i rău va face-un rai,
ca să arăţi, cum Tu iubeşti...
Izvoare vor ţâşni-n pustiu
şi locuri sterpe n-or mai fi,
căci sub domnia Ta Isus,
pământu-ntreg va înflori!

5. Și fericirea ca un râu
va curge de la Tronu-Ţi sfânt,
căci voia Ta se va-mplini,
precum în cer și pe pământ.
Dreptatea se va săruta
cu Pacea-n veci şi-n veşnicii,
pământul Ţie-Ţi va cânta
armonioase melodii.

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 287