Nu e dragoste mai mare

1. Când primăvara vine, natura se îmbracă,
Cu strai de sărbătoare, cu al dragoste-i sfânt strai,
Căci ne-amintim și astăzi, de moartea Lui pe cruce,
Și de-nvierea Sa măreață!

R: Nu e dragoste mai mare,
Ca dragostea lui Isus,
Căci S-a dat singur ca jertfă,
Mântuirea ți-a adus.
Nu e dragoste mai scumpă,
Ca a Fiului Cel Sfânt,
Din iubirea-I pentru tine,
A fost pus și într-un mormânt,
Dar a înviat cum spuse, ucenicilor iubiți,
Moartea n-a avut putere, și noi suntem mântuiți.

2. El ne-a iubit pe cruce, chiar de nu-L cunoșteam,
El ne-a chemat pe nume, chiar de nu Îl știam,
El a plătit păcatul al meu și-al omenirii,
Chiar El ce poartă, haina nemuririi!

3. Să-I mulțumim cu toții și astăzi să-I dăm slavă,
Pe Regele vieții, pe Fiul Cel divin!
Să Îi cântăm cu toții, căci ne-a iubit pe cruce,
Și osanale să-I cântăm.