Lângă mormântul gol

1. Lângă mormântul gol şi rece
Stătea Maria şi plângea,
Şi nu voia ca să mai plece
Căci Domnul ei nu mai era.
Unde l-au pus pe-Învăţătorul,
În taină ea se întreba,
O, de-ar putea să-şi stingă dorul,
O clipă doar de L-ar vedea.

2. Când copleşită de tristeţe
La toate acestea se gândea,
O voce plină de blândeţe
O-ntreabă: ,,Ce faci, fiica mea?”
Crezând atunci că-i grădinarul,
Ea l-a-ntrebat: “Unde L-ai pus?”
Fără să ştie că tâmplarul
Ce îi vorbea era Isus.

3. Dar Domnu-o cheamă atunci pe nume
Cu glas duios şi minunat,
“Învăţătorul tău, Rabuni,
E viu, din morţi a înviat,
Tresalt-acum de bucurie,
Vesteşte-aceasta tuturor,
Căci pentru veci de veci, Maria,
Sunt viu în vecii vecilor.”

4. Osana, Glorie, Mărire,
S-a rupt al morţii bold de fier,
Isus e-acum în strălucire,
E liber drumul către cer.
A înviat speranţa vieţii,
A înviat precum a spus,
De-acum, în zorii dimineţii,
Răsare-un soare nou, Isus.

5. E sărbătoare în cetate,
E bucurie pe pământ,
Căci ne-a răscumpărat din moarte
Isus, iubitul Rege sfânt.
A înviat şi-n toată lumea
Răsună-acest salut frumos,
Din gură-n gură toţi să spună
,,A înviat Isus Hristos!”