Cu toţii sunt trişti (Dar trece noaptea)

1. Cu toţii sunt trişti, nu spun nimic căci visul măreţ s-a sfârşit -
Prietenul lor, iubitul Isus, a fost de curând răstignit
Şi tot ce-a făcut, tot ce-a promis, s-au dus spulberate de vânt.
Ce groaznic blestem, coşmar de ne-nvins;
Ah, cât e noaptea de grea!

R: Dar trece noaptea și zorii se ivesc:
Hristos a înviat pentru vecii!
Speranţa vieţii, răsare pentru noi,
Căci viaţa a biruit în zori de zi!

2. Cristos a murit pentru-al meu greu păcat,
El prețul imens l-a plătit.
Pe cruce răpus, hulit și scuipat, trebuia să fiu eu răstignit,
Dar astăzi trăiesc și spun orișicui: Isus m-a trimis să vestesc,
Căci greul blestem a fost ridicat
În noaptea cea grea pe Calvar.

3. Toate s-au dus, anii-au trecut, doar crucea-a rămas pe vecii -
Stindard neclintit al marii iubiri ce-a frânt jugul vechii robii,
Și zorii de-atunci păstrează și-acum același simbol neschimbat,
Căci cei ce-au învins vor fi înviați așa cum Isus a-nviat.

R2: Dar trece noaptea și zorii se ivesc!
Din negru și mormânt ne vom trezi;
O altă viață ne-așteaptă-n ceruri sus
Când El ne va învia în zori de zi.