Amar îţi era sufletul

1. Amar Îţi era sufletul, o, Mielule divin
Când ai intrat în Ghetsimani să-L rogi pe Tatăl sfânt
De-i cu putinţă ca paharul greu să treacă,
"Dar totuşi voia Ta, o, sfinte Tată, să se facă."

R: O, du-mă Doamne şi pe mine-n Ghetsimane
Ca să-mi arăţi şi mie locul unde Te-ai rugat.
Du-mă la Golgota, pe sinistrul munte
Ca să plâng la cruce unde Te-ai rugat.

2. Noi nu-i cunoşteam preţul, nici nu-l vom şti nicicând
Vândutu-L-ai tu Iudo pentru cei treizeci arginţi.
Intrară în grădină o mulţime de avari
Ca să-L prindă şi să-L ducă ca pe un tâlhar.

3. O, dimineaţa e pustie, noaptea a dispărut
Totul e-nvelit în misterul albei dimineţi.
Privighetoarea tristă nu-şi mai cântă vechiul glas
Căci în grădina Ghetsimani doar lacrimi au rămas.

4. Îngenuncheat cu crucea-n spate şi cununi de spini,
Fiu al omului pe munte cade printre crini.
Calvarul suferinţei nemiloase a urcat,
Trupul e atârnat pe cruce, sângele-i vărsat.

5. Mi-au străbătut cuiele carnea, sângele-a curs văi
Nu am făcut-o pentru min' ci pentru voi cer răi.
Şi dacă credeţi în Mine şi-n jertfa din Calvar
Vă dăruiesc iertare, viaţă veşnică în dar.